1 Iehoram, fiul lui Ahab, începu a domni preste Israel în Samaria în anul al optsprezecelea al lui Iosafat, regele lui Iuda; şi el domni doisprezece ani. 2 Şi făcu rele în ochii Domnului, dar nu ca părintele său şi ca muma sa; căci depărtă stâlpul lui Baal, pe care-l făcuse părintele său. 3 Totuşi el se lipi de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care a tras pre Israel în păcat; dela ele nu se depărtă.
4 Şi Meşa, regele Moabului, avea turme mari, şi dădu regelui lui Israel o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci cu lâna lor. 5 Dar după ce muri Ahab, se răsculă regele Moabului în contra regelui lui Israel.
6 Şi ieşi regele Iehoram din Samaria în timpul acela, şi numără tot Israelul. 7 Şi se duse, şi trimise către Iosafat, regele lui Iuda, zicând: Regele Moabului se răsculă contra mea. Vei voi tu să te duci cu mine la resbel în contra Moabului? Şi el zise: Mă voiu duce; eu ca tine sunt, poporul meu ca şi poporul tău, şi caii mei ca şi caii tăi. 8 Şi el zise: Pe ce cale ne vom sui? Şi el răspunse: Pe calea pustiului Edomului. 9 Şi porniră regele lui Israel şi regele lui Iuda şi regele Edomului, şi cutrierară cale de şapte zile; şi nu era apă pentru armată şi pentru vitele, ce urmau după ei.
10 Şi zise regele lui Israel: Vai, Domnul a întrunit pre aceşti trei regi, ca să-i dea în mâna Moabului! 11 Şi Iosafat zise: Oare nu este aicia vre-un profet al Domrlului, ca să întrebăm printr’însul pre Domnul? Şi răspunşe unul din servii regelui lui Israel, şi zise: Este aicia Elisei, fiul lui Şafat, care a turnat apă pe mânile lui Ilie. 12 Şi zise Iosafat: Cuvântul Domnului este cu el. Şi se pogorîră la el regele lui Israel şi Iosafat şi regele Edomului. 13 Şi zise Elisei către regele lui Israel: Ce este ţie cu mine? Du-te la profeţii părintelui tău şi la profeţii mumei tale. Şi zise către, el regele lui Israel: Nu, căci Domnul întruni pre aceşti trei regi, ca să-i dea pre ei în mâna Moabului. 14 Şi zise Elisei: Viu este Domnul Dumnezeul oştirilor, înaintea căruia stau, de n’aş căuta faţa lui Iosafat, regele lui Iuda, nu aş voi să te privesc, nici să te văd. 15 Şi acum aduceţi la mine un cântăreţ. Şi a fost, pe când cântă cântăreţul, că a fost preste el mâna Domnului. 16 Şi el zise: Aşa zice Domnul: Faceţi valea aceasta plină de groape; 17 că aşa zice Domnul: Nu veţi vedea vânt, şi nu veţi vedea ploaie, şi valea aceasta tot se va umplea de apă, şi veţi bea voi şi turmele voastre si vitele voastre. 18 Şi aceasta este mic lucru în ochii Domnului; în mâna voastră va da şi pre Moab. 19 Şi veţi sfărâma orice cetate întărită şi orice cetate aleasă, şi veţi tăia orice arbore bun, şi veţi astupa toate isvoarele apelor, şi veţi strica cu pietri tot ogorul.
20 Şi dimineaţa, pe când se aducea darul de pâne, iată, veni apă depe calea Edomului, şi se umplu pământul de apă. 21 Şi când auziră toţi Moabiţii, că se suiră toţi regii, ca să se lupte cu ei, adunară pre toţi cei ce se încingeau cu brâu, şi cei în sus, şi stătură la hotar. 22 Si se sculară foarte de dimineaţă, şi cum răsari soarele preste apă, văzură în dreptul lor Moabiţii apele roşii ca sângele, 23 şi ziseră: Acesta este sânge; de sigur regii s-au nimicit, şi s’au tăiat între sine. Aleargă acum la pradă, Moabe! 24 Şi când sosiră la tabăra Israeliţilor, se ridicară Israeliţii, şi bătură pre Moabiţi, încât ei fugiră de dinaintea lor; şi tăindu-i, întrară în pământul Moabiţilor. 25 Şi sfărâmară cetăţile, şi în tot ogorul cel mai bun aruncă fiecare piatra sa, şi le umplură de pietri, şi toate, isvoarele apelor le astupară, şi tot arborele bun îl tăiară, până ce nu lăsară pietri decât în Kir-Heraset, pre care îlcunjurându-l prăştiaşii, îl bătură.
26 Şi regele Moabului văzând, că era să fie învins în luptă, luă cu sine şapte sute de bărbaţi iuţi la sabie, ca să se răsbată până la regele Edomului, dar nu putură. 27 Atuncia luă pe întâiu-născutul său fiu, care era să domnească în locul său, şi-l aduse ardere de tot pe zid: şi aceasta aprinse mare mânie în contra lui Israel; şi cei trei regi retrăgându-se dela el, se reîntoarseră la ţările lor.