1 De opt ani era Iosia, când se făcu rege, şi domni în Ierusalim treizeci şi unul de ani; şi numele mumei lui era Iedida, fata lui Adaia din Bozcat. 2 Şi făcu (lucruri) drepte în ochii Domnului, şi umblă în toate căile lui David, părintele său, şi nu se abătu nici în dreapta nici în stânga. 3 Şi în anul al optsprezecelea al regelui Iosia, trimise regele pre Safan, fiul lui Azalia, fiul lui Meşullam, secretarul, în casa Domnului, zicând: 4 Suie-te către Hilkia, archiereul, şi zi-i să strângă argintul întrat în casa Domnului, pre care uşierii l-au adunat dela popor; 5 şi să-l dea în mâna lucrătorilor, cari au supraveghierea preste casa Domnului; şi ei să-l dea lucrătorilor la casa Domnului, ca să dreagă stricăciunile casei: 6 Teslarilor, zidarilor, petrarilor; şi ca să cumpere lemne şi pietri cioplite, ca să dreagă casa. 7 Iar dela ei nu se lua seama de argintul, ce se da în mânile lor, căci lucrau cu credinţă.
8 Şi Hilkia, archiereul, zise către Şafan, secretarul: Am aflat cartea legii în casa Domnului. Şi dădu Hilkia lui Şafan cartea; şi el o ceti. 9 Şi a venit la rege Şafan, secretarul, şi spuse regelui cuvântul, şi zise: Servii tăi au vărsat tot argintul, ce se afla în casă, şi l-au dat în mâna lucrătorilor, care au priveghierea preste casa Domnului. 10 Şi spuse Şafan, secretarul, regelui, zicând: Hilkia, preotul, ne-a dat o carte. Şi Şafan o ceti înaintea regelui. 11 Şi cum auzi regele cuvântul cărţii legii, şi-a rupt vestmintele sale. 12 Şi regele porunci lui Hilkia, preotul, şi lui Ahikam, fiul lui Şafan, şi lui Acbor, fiul lui Micaia, şi lui Şafan, secretarul, şi lui Asaia, servul regelui, zicând: 13 Duceţi-vă întrebaţi pe Domnul pentru mine şi pentru popor şi pentru întregul Iuda pentru cuvintele cărţii acesteia, ce s’a aflat; căci mare este mânia Domnului, care s’a aprins asupră-ne; pentru că părinţii noştri nu au ascultat de cuvintele cărţii acesteia, ca să facă după toate câte ne sunt scrise.
14 Şi aşa Hilkia, profetul, şi Ahikam, Acbor, Şafan şi Asaia dusu-s’au la Hulda, profeteasa, femeia lui Şallum, fiul lui Tikva, fiul lui Harhas, custodele vestmintelor (iar ea locuia în Ierusalim, în Mişne); şi au vorbit cu ea. 15 Şi, ea le-a zis: Aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: Spuneţi omului, care v’a trimis la mine: 16 Aşa zice Domnul: Iată, eu voiu aduce rele asupra locului acestuia şi asupra locuitorilor lui, după toate cuvintele cărţii, ce regele lui Iuda le-a cetit.
17 Fiindcă m’au părăsit, şi au tămâiat la alţi zei şi m’au întărâtat prin toate faptele mânilor lor; pentru aceasta s’a aprins mânia mea preste locul acesta, şi nu se va stinge. 18 Iar către regele lui Iuda, care v’a trimis să întrebaţi pre Domnul aşa să-i spuneţi: Aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: Cuvintele, ce le-ai auzit, se vor împlini. 19 Dar fiindcă inima ta s’a muiat şi te-ai umilit înaintea Domnului, când ai auzit toate, câte am zis asupra locului acestuia şi asupra locuitorilor lui, că va fi pustiire şi blestem, şi ţi-ai rupt vestmintele tale, şi ai plâns înaintea mea, pentru aceasta şi eu te-am ascultat, zice Domnul. 20 Iată deci, eu te voiu adăugi la părinţii tăi, şi vei fi strâns la mormântul tău în pace, şi nu vor vedea ochii tăi toate relele, ce eu voiu aduce asupra locului acestuia. Şi dus’au răspunsul către rege.