1 Şi a trimis regele, şi s’au adunat la el toţi bătrânii lui Iuda şi ai Ierusalimului. 2 Şi regele s’a suit în casa Domnului şi toţi bărbaţii lui Iuda, şi toţi locuitorii Ierusalimului cu dânsul; şi preoţii, şi profeţii, şi tot poporul, dela mic până la mare; şi a cetit în urechile lor toate cuvintele cărţii legământului, ce s’a aflat în casa Domnului. 3 Şi stând regele lângă stâlp, a făcut un legământ înaintea Domnului, ce va umbla în urma Domnului, şi va păzi poruncile lui, mărturiile lui şi legile lui, din toată inima şi din tot sufletul, ca să se adeverească cuvintele legământului acestuia, ce sunt scrise în cartea aceasta; şi tot poporul stătu la acest legământ.
4 Şi regele porunci lui Hilkia, archiereul, şi preoţilor de rândul al doilea, şi uşierilor, să scoată din templul Domnului toate vasele cele făcute pentru Baal şi pentru Astartea şi pentru toată oştirea cerului; şi le-a ars afară din Ierusalim, în câmpiile Kedronului, şi cenuşa lor au dus-o la Bet-El. 5 Şi a desfiinţat pre preoţii idolilor, pre cari regii lui Iuda îi rânduiseră, să tămâie pe înălţimi, în cetăţile lui Iuda, şi în împrejurimile Ierusalimului; a desfiinţat şi pre cei ce tămâiau lui Baal, soarelui, lunei, zodiilor şi la toată oştirea cerului. 6 Şi a scos chipul Astarteei din casa Domnului, afară din Ierusalim la părăul Kedron, şi-l arse la părăul Kedron, şi l-a prefăcut în pulbere, şi pulberea o aruncă pre mormintele fiilor poporului. 7 Şi a dărâmat casele sodomiţilor, cari erau lângă casa Domnului unde femeile ţeseau podoabe pentru Astartea.
8 Şi strânse pre toţi preoţii din cetăţile lui Iuda, şi a spurcat înălţimile, unde preoţii tămâiaseră, dela Gheba până la Beer-Şeba, şi a dărâmat înălţimile porţilor, ce erau la întrarea porţii lui Iosua, mai marele cetăţii, ce se aflau în stânga porţii cetăţii. 9 Dar preoţii înălţimilor nu se suiau la altarul Domnului în Ierusalim, ei măncau azime între fraţii lor. 10 Şi a spurcat pre Tofetul din valea fiilor lui Hinnom, ca nimenea să nu poată trece prin foc pre fiul său sau pre fata sa lui Molec. 11 Şi desfiinţă caii, ce regii lui Iuda îi consfinţiră soarelui, la întrarea în casa Domnului, aproape de locuinţa lui Natan-Melec, diregătorul, ce era în Farvarim, şi arse cu foc carele soarelui. 12 Şi altarele depe acoperişul rândului de sus al lui Ahaz, pre care le făcuseră regii lui Iuda, şi altarele, pre care le făcuse Manase în ambele curţi ale casei Domnului, le-a sfărâmat, şi le-a dărâmat acolo regele, şi aruncă pulberea lor în părăul Kedron. 13 Şi înălţimile ce erau din faţa Ierusalimului, cele din dreapta Muntelui stricăciunii, pe care le zidise Solomon, regele lui Israel, pentru Astartea, urîciunea Sidonienilor, şi pentru Chemoş, urîciunea Moabiţilor, şi pentru Milcom, urîciunea fiilor lui Ammon, toate le spurcă regele. 14 Şi a sfărâmat statuele, şi a tăiat Astarteele, şi umplu locurile lor cu oase de oameni.
15 Şi altarul din Bet-El, înălţimea, pre care o făcu Ieroboam, fiul lui Nebat, care a tras pre Israel în păcat, pre acel altar şi înălţime le dărâmă, şi arse înălţimea, şi o prefăcu în pulbere; ars-a încă şi Astartea. 16 Şi când se întoarse Iosia, şi văzu mormintele, ce erau acolo pre munte, a trimis, şi a luat oasele din morminte, şi le arse pe altar, şi-l spurcă, după cuvântul Domnului, pre care l-a strigat omul lui Dumnezeu, când prochemă cuvintele acestea. 17 Şi regele zise: Ce mormânt este acesta ce văd? Şi bărbaţii cetăţii îi ziseră: Mormântul omului lui Dumnezeu, ce venia din Iuda, şi prochemă cele ce tu ai făcut cu altarul din Bet-El. 18 Şi el zise: Lăsaţi-l; să nu mişte nimenea oasele lui. Deci lăsară în pace oasele lui, împreună cu oasele profetului, ce venise din Samaria.
19 Aşa şi toate casele înălţimilor, ce erau în cetăţile Samariei, pre cari le făcură regii lui Israel, ca să întărîte pre Domnul, le depărtă Iosia, şi făcu cu ele tot ce făcuse în Bet-El. 20 Şi a junghiat pre altare pre toţi preoţii înălţimilor, ce erau acolo, şi a ars deasupra lor oase de oameni, şi se întoarse la Ierusalim.
21 Şi porunci regele la tot poporul, zicând: Faceţi paştile Domnului Dumnezeul vostru, după cele scrise în cartea aceasta a legământului. 22 Cu adevărat astfel nu se sărbătoriră paştile din zilele judecătorilor, care judecară pre Israel, nici în toate zilele regilor lui Israel şi ale regilor lui Iuda; 23 cum se sărbătoriră paştile acestea Domnului în Ierusalim, în anul al optsprezecelea al regelui Iosia.
24 Iosia stârpi încă şi pre necromanţi, pre magi, pre terafimi, pre idoli şi toate urîciunile, ce se vedeau în pământul lui Iuda şi în Ierusalim, ca să se adeverească cuvintele legii, scrise în cartea, ce o află Hilkia, preotul, în casa Domnului. 25 Şi asemenea lui n’a fost mai înainte de el vre-un rege, care să se fi întors la Domnul din toată inima sa, din tot sufletul său şi din toată puterea sa, după toată legea lui Moisi; nici se sculă după dânsul vre-unul asemenea lui.
26 Totuşi Domnul nu se întoarse dela aprinderea mâniei sale celei mari, mânie care s’a aprins asupra lui Iuda pentru toate întărâtările, cu care l-a întărâtat Manase. 27 Şi Domnul zise: Şi pe Iuda îl voiu lepăda dela faţa mea, cum am lepădăt pe Israel; şi voiu lepăda cetatea aceasta, Ierusalimul, pe care l-am ales, şi casa, de care zisesem: Numele meu va fi acolo.
28 Şi celelalte fapte ale lui Iosia, şi toate câte le făcu, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicelor regilor lui Iuda?
29 În zilele lui se sui Faraon-Neco, regele Egiptului, în contra Asiriei la fluviul Eufrat. Şi regele Iosia merse spre întâmpinarea lui; acela, cum îl văzu, îl omorî în Meghiddo. 30 Şi servii lui îl duseră mort în car dela Meghiddo, şi-l aduseră la Ierusalim, şi-l îmmormântară în mormântul său. Şi poporul ţării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, l-a uns, şi l-a făcut rege în locul părintelui său.
31 De douăzeci şi trei de ani era Ioahaz, când se făcu rege, şi domni trei luni în Ierusalim. Şi numele mumei lui era Hamutal, fata lui Ieremia din Libna. 32 Şi făcu rele în ochii Domnului, în toate câte făcuseră părinţii săi. 33 Şi Faraon-Neco l-a pus în temniţă în Ribla, în pământul Hamatului, ca să nu domnească în Ierusalim; şi puse asupra ţării gloabă de o sută de talente de argint şi de un talent de aur.
34 Şi Faraon-Neco făcu pre Eliakim, fiul lui Iosia, rege în locul lui Iosia, părintele său, şi schimbă numele lui în Ioakim; iar pre Ioahaz l-a luat, şi-l duse în Egipt, şi el muri acolo. 35 Şi Ioakim dădu lui Faraon argintul şi aurul; dar a pus bir asupra ţării, ca să dea bani după porunca lui Faraon; el luă argintul şi aurul dela poporul ţării, după birul cum l-a pus fiecăruia, ca să-l dea lui Faraon-Neco.
36 Ioahim era de douăzeci şi cinci de ani, când se făcu rege, şi domni unsprezece ani în Ierusalim. Şi numele mumei lui era Zabuda, fata lui Pedaia din Ruma. 37 Şi făcu rele în ochii Domnului, după toate câte au făcut părinţii săi.