1 Deoarece mulţi încercară să alcătuiască o istorisire despre faptele adeverite cu desăvârşire între noi,
2 După cum ne-a dat cei care dela început au fost marturi cu ochi şi slujitori ai cuvântului,
3 Am găsit şi eu cu cale, după ce am urmat cu deamănuntul toate dela început, ca să-ţi scriu ţie pe rând, alesule Teofile,
4 Pentru ca să cunoşti lămurit tăria privitoare la cuvintele în care ai fost învăţat.
5 Fost-a în zilele lui Irod, împăratul Iudeii, un preot oarecare cu numele Zaharia din despărţirea lui Abia, şi aveà femeie dintre fiicele lui Aaron, şi numele ei Elisabeta.
6 Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând curaţi în toate poruncile şi hotărîrile Domnului.
7 Şi n’aveau copil, deoarece Elisabeta era stearpă, şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor.
8 Şi pe când săvârşia înaintea lui Dumnezeu cele preoţeşti în rândul despărţirii sale.
9 După rânduiala slujbei preoţeşti căzù sorţul ca să tămâieze, după ce a intrat în templul Domnului,
10 Şi toată mulţimea poporului se rugà afară în ceasul tămâierii.
11 Şi i-se arătă lui un înger al Domnului stând de-a dreapta altarului de tămâiere.
12 Şi Zaharia văzând s’a turburat, şi teamă îl cuprinse.
13 Iar îngerul îi zise: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată, şi femeia ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, şi vei numì numele lui Ioan.
14 Şi va fì pentru tine bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucurà de aceea ce va fì el.
15 Căci va fì mare în faţa Domnului, nu va beà nici vin, nici beutură ameţitoare, şi chiar din pântecele mumei sale va fì plin de duh sfânt.
16 Şi va întoarce pe mulţi dintre fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor;
17 Şi el însuşi va fì înainte mergător în faţa lui în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimi de părinţi spre copii şi pe neascultători în gândul drepţilor, ca să gătească Domnului un popor întocmit.
18 Şi Zaharia zise către înger: După ce voiu cunoaşte aceasta? Căci eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în zilelele ei.
19 Şi răspunzând îngerul îi zise: Eu sunt Gabriel care stau înaintea lui Dumnezeu, şi sunt trimis să vorbesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea.
20 Şi iată vei fì tăcând şi neputând să vorbeşti până în ziua când vor fì acestea; Pentru că n’ai crezut cuvintelor mele, care vor fì împlinite la timpul lor cuvenit.
21 Şi poporul aşteptà pe Zaharia, şi se mirà că întârziază în templu.
22 Iar după ce ieşì nu puteà să le vorbească, atuncia ei cunoscură că a văzut o arătare în templu: şi el însuşi le întărià prin semn aceasta, şi rămase mut.
23 Şi fù că după ce se împliniră zilele slujbei lui, se duse la casa lui.
24 Iar după aceste zile Elisabeta femeia lui rămase grea, şi se ascunse cinci luni zicând:
25 Că astfel mi-a făcut mie Domnul în zilele în care avù grijă să ridice dintre oameni înjosirea mea.
26 Iar în luna a şasea îngerul Gabriel fù trimis dela Dumnezeu într’un oraş al Galileii cu numele Nazaret.
27 Către o fecioară, logodita unui bărbat cu numele Iosif, din casa lui David, şi numele fecioarii erà Mariam.
28 Şi intrând la dânsa îngerul zise: Bucură-te cea dăruită: Domnul este cu tine, Binecuvântată eşti tu între femei.
29 Iar ea, după ce-l văzù, se turbură de cuvântul lui, şi se gândià în sine, ce fel ar fì urarea aceasta.
30 Şi îngerul îi zise: Nu te teme, Mariam: Căci ai aflat dar la Dumnezeu.
31 Şi iată vei luà în pântece şi vei naşte fiu, şi vei chemà numele lui Iisus.
32 Acesta va fì mare şi fiu al celui preaînalt se va chemà, şi Domnul Dumnezeu îi va dà tronul lui David părintele său;
33 Şi va împărăţì preste casa lui Iacob în veci, şi sfârşit al împărăţiei lui nu va fì.
34 Iar Mariam zise către înger: Cum va fì aceasta, pentru că nu cunosc bărbat?
35 Şi răspunzând îngerul îi zise: Duh sfânt va venì asupra ta, şi puterea celui preaînalt te va umbrì; De aceea şi cel care se naşte din tine sfînt va fì numit Fiu al lui Dumnezeu.
36 Şi iată Elisabeta rudenia ta şi dânsa a zămislit fiu în bătrâneţea ei, şi aceasta este a şasea lună pentru dânsa care se numeşte stearpă;
37 Căci „la Dumnezeu orice cuvânt nu va fì fără putere”.
38 Iar Mariam zise: Iată roaba Domnului; fie mie după cuvântul tău. Şi îngerul se duse dela ea.
39 Şi sculându-se Mariam în zilele acelea se duse cu grabă în ţinutul muntos într’un oraş al seminţiei lui Iuda,
40 Şi intră în casa lui Zaharia şi ură Elisabetei.
41 Şi fù când auzì Elisabeta urarea Mariei, săltă fătul în pântecele ei; şi Elisabeta se umplù de duh sfânt,
42 Şi strigă cu glas mare şi zise: Binecuvântată eşti tu între femei, şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
43 Şi de unde pentru mine aceasta ca să vie la mine muma Domnului meu?
44 Căci iată cum venì glasul urării tale la urechile mele, săltă în bucurie fătul în pântecele meu.
45 Şi fericită este care a crezut că va fì împlinire celor zise ei dela Domnul.
46 Şi zise Mariam: Măreşte sufletul meu pe Domnul,
47 Şi s’a bucurat duhul meu de Dumnezeu mântuitorul meu,
48 Că a căutat spre smerenia roabei sale. Căci iată de acum mă vor fericì toate neamurile,
49 Că mi-a făcut mărire cel puternic. Şi sfânt este numele lui;
50 Şi mila lui la neamuri şi neamuri pentru cei care se tem de dânsul.
51 Făcut-a tărie cu braţul său. Risipit-a pe mândrii în gândul inimei lor.
52 Dat-a jos pe puternici de pe tronuri, Şi înălţat-a pe smeriţi.
53 Pe flămânzi umplut-a de bunătăţi. Şi pe avuţi scos-a afară deşerţi.
54 Sprijinit-a pe Israel sluga sa, spre a-şi aduce aminte de mila sa în veci.
55 Precum vorbì către părinţii noştri, De Abraam şi neamul său.
56 Şi Mariam rămase împreună cu dânsa ca la trei luni, apoi se întoarse la casa ei.
57 Iar Elisabetei i-se împlinì timpul ca să nască, şi născù fiu.
58 Şi auziră locuitorii dimprejur şi rudele ei că Domnul a mărit mila lui cu dânsa, şi se bucurau împreună cu ea.
59 Şi când fù ziua a opta veniră să taie împrejur pe copil, şi-l numiau pe numele tatălui său Zaharia.
60 Şi răspunzând muma lui zise: Nu, ci Ioan va fì numit.
61 Şi ziseră către dânsa că nimenea nu este din rudenia ta care se numeşte cu acest nume.
62 Iar ei făceau semn tatălui său cum ar voì să fie numit el.
63 Şi cerând o tăbliţă scrise zicând: Ioan este numele lui. Şi toţi se mirară.
64 Şi îndată fù deschisă gura lui şi limba lui şi vorbià lăudând pe Dumnezeu.
65 Şi teamă fù preste toţi care locueau împrejurul lor, şi în tot ţinutul muntos al Iudeii erau vorbite de unii la alţii toate cuvintele acestea.
66 Şi toţi care auziră puneau în inima lor zicând: Ce va fì oare copilul acesta? Căci şi mâna Domnului erà cu dânsul.
67 Şi Zaharia tatăl său fù umplut de duh sfânt şi profetiză zicând:
68 Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, Că cercetă şi făcù răscumpărare pentru poporul său,
69 Şi înălţă nouă corn de mântuire, În casa lui David sluga sa,
70 Precum vorbì din veci prin rostul sfinţilor profeţi ai săi,
71 Mântuire de vrăjmaşii noştri şi de mâna tuturor care ne urăsc pe noi.
72 Ca să facă milă cu părinţii noştri, Şi să-şi aducă aminte de aşezământul său sfânt.
73 De jurământul ce jură către Abraam părintele nostru, ca să ne deà
74 Ca, scăpaţi fiind din mâna vrăjmaşilor noştri,
75 Fără temere să-i slujim. În sfinţenie şi dreptate înaintea lui în toate zilele noastre.
76 Dar şi tu, copile, profet al celui preaînalt vei fì numit; Căci vei merge înaintea feţei Domnului ca să găteşti căile lui,
77 Să dai cunoştinţă de mântuire poporului său, În iertare de păcatele lor.
78 Pentru mila duioasă a Dumnezeului nostru, Cu care ne cercetă răsăritul din înălţime.
79 Ca să lumineze celor care stau în întunerec şi în umbră de moarte, Spre a îndreptà picioarele noastre pe cale de pace.
80 Iar copilul creşteà şi se întărià în duh, şi fù în pustie până în ziua arătării sale către Israel.