1 Iar în întâia zi a săptămânei, des de dimineaţă,veniră la mormânt, aducând aromatele ce gătiseră.
2 Şi găsiră piatra prăvălită dela mormânt.
3 Şi intrând nu aflară corpul Domnului Iisus.
4 Şi pe când ele erau în mare nedumerire despre aceasta, iată doi bărbaţi stătură înaintea lor, în vestminte luminând ca fulgerul:
5 Iar ele speriindu-se şi plecând feţele spre pământ, ei ziseră către dânsele: pentru ce căutaţi pe cel viu între cei morţi?
6 Nu este aci, ci s’a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v’a vorbit, pe când erà încă în Galilea.
7 Zicând, că Fiul omului trebue să fie dat în mâni de oameni păcătoşi, şi să fie răstignit, dar a treia zi să învieze.
8 Şi ele îşi aduseră aminte de cuvintele lui.
9 Şi întorcându-se dela mormânt vestiră toate acestea la cei unsprezece şi la toţi ceilalţi.
10 Şi erau Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacob, şi altele împreună cu dânsele, care spuneau acestea către apostoli.
11 Şi cuvintele acestea se părură înaintea lor ca o poveste, şi nu crezură lor.
12 Dar Petru sculându-se, alergă la mormânt, şi plecându-se, vede fâşiile de pânză singure: şi se duse acasă minunându-se de ce s’a făcut.
13 Şi iată doi dintre dânşii se duceau în aceea zi la un sat, depărtat de Ierusalim şaizeci de stadii, al cărui nume erà Emaus.
14 Şi ei vorbeau unul către altul de toate întâmplările acestea.
15 Şi pe când vorbeau ei şi cercetau împreună, apropiindu-se şi Iisus însuşi, mergeà împreună cu dânşii:
16 Iar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-l cunoască.
17 Şi el zise către dânşii: Ce sunt cuvintele acestea pe care le aruncaţi unul altuia între voi mergând? Şi ei stătură cu privirea posomorâtă.
18 Şi răspunzând unul cu numele Cleopa zise către dânsul: Tu singur stai ca străin în Ierusalim şi n’ai aflat cele întâmplate în el în aceste zile?
19 Şi le zise: Care? Iar dânşii îi ziseră: cele despre Iisus Nazareanul, care a fost bărbat profet, puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a tot poporul.
20 Cum mai marii preoţilor şi mai marii noştri îl deteră la osândă de moarte şi-l răstigniră.
21 Şi noi nădăjduiam, că el este care aveà să scape pe Israel: dar cu toate acestea astăzi merge pe a treia zi de când s’au făcut acestea.
22 Într’adevăr unele femei dintr’ale noastre ne’au pus în uimire, căci fiind duse de dimineaţă la mormânt,
23 Şi negăsind corpul lui veniră, spunând că au văzut arătare de îngeri, care zic, că el este viu.
24 Şi se duseră la mormânt unii dintre cei cu noi, şi găsiră astfel, după cum au spus şi femeile, dar pe dânsul nu-l văzură.
25 Atuncia el zise către dânşii: Nepricepuţilor şi cu inima întârzietori a crede în cele ce au spus profeţii.
26 Oare nu trebuià ca Hristos să sufere acestea şi să intre în mărirea lui?
27 Şi începând dela Moise şi dela toţi profeţii, le tâlcuì cele despre dânsul, în toate scripturile.
28 Şi se apropiară de satul unde mergeau, şi el se făceà că merge mai nainte:
29 Dar ei stăruiră de dânsul zicând: Rămâi împreună cu noi: Pentru că este spre seară şi ziua s’a dus acum. Şi intră ca să rămâe cu dânşii.
30 Şi pe când stà el la masă împreună cu dânşii, luând pâne binecuvântă şi frângând le dete în mână.
31 Atuncia se deshiseră ochii lor şi-l cunoscură; dar el se făcù nevăzut dela dânşii.
32 Şi ziseră unul către altul: Oare nu ne ardeà inima în noi, când ne vorbià pe cale, când ne lămurià scripturile?
33 Şi sculându-se ei în acel ceas, se întoarseră la Ierusalim, şi aflară adunaţi pe cei unsprezece, şi pe cei împreună cu dânşii.
34 Care ziceau că într’adevăr a înviat Domnul şi s’a arătat lui Simon.
35 Şi ei spuneau cele de pe cale şi cum li-s’a făcut cunoscut la frângerea pânii.
36 Şi vorbind ei acestea, Iisus înuşi stătù în mijlocul lor şi le zise: Pace vouă!
37 Dar ei spăimântându-se şi înfricoşându-se, gândeau că văd un duh.
38 Şi le zise: pentru ce sunteţi turburaţi, şi pentru ce se ridică gânduri în inima voastră?
39 Vedeţi mânile mele şi picioarele mele, că eu însumi sunt: Pipăiţi-mă şi vedeţi, pentru că un duh nu are carne şi oase, după cum mă vedeţi pe mine că am.
40 Şi zicând aceasta, le arătă mânile şi picioarele.
41 Dar ei de bucurie necrezând încă şi minunându-se le zise: Aveţi ceva de mâncare aci?
42 Şi dânşii îi deteră o parte de peşte fript, şi dintr’un fagure de miere:
43 Şi şuând înaintea tuturor, mâncă.
44 Apoi zise către dânşii: Acestea sunt cuvintele mele, pe care vi le-am vorbit, fiind încă împreună cu voi, că trebue a fi împlinite toate cele scrise despre mine în legea lui Moise şi în profeţi şi în psalmi.
45 Atuncia deschise mintea lor să înţeleagă scripturile.
46 Şi le zise că aşà este scris, şi că aşà trebuià, ca Hristos să sufere şi să învieze dintre morţi a treia zi.
47 Şi să se predice în numele său pocăinţă, spre iertare de păcate la toate neamurile, începând voi dela Ierusalim.
48 Voi sunteţi martori de acestea.
49 Şi eu trimit făgăduinţa Tatălui meu preste voi: dar voi staţi în oraşul Ierusalim, până ce veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.
50 Şi-i duse afară până spre Betania, şi ridicând mânile sale îi binecuvântă.
51 Şi pe când îi binecuvântà se despărţi de dânşii, şi erà dus în sus spre cer.
52 Şi ei închinându-se lui, se întoarseă la Ierusalim cu bucurie mare.
53 Şi erau neîncetat în templu lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.