1 Şi ridicându-se toată mulţimea lor îl duseră înaintea lui Pilat.
2 Şi începură a-l învinuì zicând: Pe acesta l-am găsit îndrumând spre rău neamul nostru, şi împedecând a dà tribut Cesarului, şi zicând că el este Hristos, împărat.
3 Atuncia Pilat îl întrebă zicând: Tu eşti împăratul Iudeilor? Iar el răspunzând îi zise: Tu zici.
4 Şi Pilat zise către mai marii preoţilor şi gloate: Nu găsesc nici o vină în acest om.
5 Dar ei şi mai mult stăruiau zicând, că întărâtà poporul, învăţând prin toată Iudea şi începând de la Galilea până aci.
6 Şi auzind Pilat de Galilea întrebă, dacă omul este Galileu.
7 Şi înţelegând, că este din ţinutul lui Irod, îl trimise sus la Irod, fiind şi el în Ierusalim în acele zile.
8 Iar Irod văzând pe Iisus se bucură foarte: căci de mult timp doreà să-l vază, fiindcă auzià multe despre el, şi aşteptà să vază vreo minune făcută de dânsul.
9 Şi-l întrebă în multe cuvinte: dar el nu-i răspunse nimic.
10 Iar mai marii preoţilor şi cărturarii erau de faţă învinuindu-l foarte tare.
11 Şi Irod împreunăcu ceata sa de ostaşi despreţuindu-l şi luându-l în râs, îmbrăcându-l cu vestmânt strălucitor, îl trimise sus la Pilat.
12 Şi în aceea zi Irod şi Pilat se făcură prietini unul cu altul: căci mai nainte erau în vrăjmăşie între dânşii.
13 Atuncia Pilat chemând la sine pe mai marii preoţilor, şi pe cei mari, şi poporul, zise către dânşii:
14 Mi-aţi adus pe omul acesta ca turburând poporul, şi iată cercetându-l înaintea voastră, eu n’am găsit în acest om nici o vină, din câte spuneţi împotriva lui.
15 Dar nici Irod: căci l-a trimis la sus la noi, şi iată nimic vrednic de moarte n’a fost făptuit de dânsul.
16 Deci dar pedepsindu-l, îi voiu dà drumul.
17 Şi aveà nevoe ca la sărbătoare să deà pentru dânşii drumul la un închis.
18 Dar ei strigară tare cu grămada, zicând: Ià pe acesta, iar pentru noi dă drumul lui Barabba.
19 Care erà aruncat în închisoare pentru o răscoală făcută în oraş şi pentru omor.
20 Şi Pilat le vorbì iarăşi, voind să deà drumul lui Iisus.
21 Dar ei strigau la acesta zicând: Răstigneşte-l, răstigneşte-l.
22 Şi zise de a treia oară către dânşii: dar ce rău a făcut acesta? Nici o vină de moarte n’am găsit într’însul; deci pedepsindu-l, îi voiu dà drumul.
23 Iar ei stăruiau cerând cu strigăte mari, ca el să fie răstignit, şi strigătele lor şi ale preoţilor mai mari biruiră.
24 Atuncia Pilat hotărî să se facă cererea lor:
25 Şi dete drumul la acela, care erà aruncat în închisoare pentru răscoală şi omor, pe care îl cereau; iar pe Iisus îl dete în voia lor.
26 Şi când îl duceau, punând mâna pe un oarecare Simon Cireneu, venind dela câmp, puseră crucea pe el, ca s’o ducă în urma lui Iisus.
27 Şi îi urmà mulţime mare de popor şi femei, care se băteau în piept şi îl plângeau cu lacrămi.
28 Iar Iisus întorcându-se către dânsele zise: Fiice ale Ierusalimului, nu plângeţi de mine, ci plângeţi de voi înşivă şi de copiii voştri.
29 Căci iată vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe, şi pântecele care n’au născut, şi ţâţele care n’au aplecat.
30 Atuncia vor începe a zice „Munţilor: cădeţi preste noi, şi dealurilor; ascundeţi-ne.”
31 Pentru că dacă ei fac acestea cu copacul verde, ce va fi cu cel uscat?
32 Şi se duceau şi alţi doi făcători de rele, ca să fie omorîţi împreună cu dânsul.
33 Şi când veniră la locul numit Căpăţână, acolo îl răstigniră, asemenea şi pe făcătorii de rele, pe unul de-a dreapta şi pe altul de-a stânga.
34 Iar Iisus zicea: Tată, iartă-i: căci nu ştiu ce fac. Şi împărţind hainele lui, aruncară sorţi.
35 Şi steteà poporul, privind: şi mai marii îl luau în râs zicând: pe alţii a mântuit: să se mântuiască pe sine însuşi, dacă acesta este Hristosul lui Dumnezeu, alesul.
36 Dar şi ostaşii veniţi, îl luau în râs.
37 Aducându-i oţet şi zicând: dacă tu eşti împăratul Iudeilor, mântueşte-te pe tine însuţi.
38 Şi inscripţia scrisă de asupra lui erà în greceşte, şi latineşte, şi ebreeşte: ACESTA ESTE ÎMPĂRATUL IUDEILOR.
39 Iar unul dintre făcătorii de rele pironiţi îl defaimà, zicând: nu eşti tu oare Hristosul? Mântueşte-te pe tine însuţi şi pe noi.
40 Şi răspunzând celalalt, zise, înfruntându-l: nu te temi tu de Dumnezeu, că în aceiaşi osândă eşti?
41 Şi noi cu dreptate, căci luăm cele cuvenite ce am făptuit: dar acesta n’a făptuit nimic necuviincios.
42 Şi ziceà: Iisuse, adu-ţi aminte de mine, când vei vei fi venit întru împărăţia ta.
43 Şi Iisus îi zise: adevăr zic ţie, astăzi vei fi împreună cu mine în raiu.
44 Şi erà acum ca la al şaselea ceas, şi întunerec se făcù preste tot pământul, până la al nouălea ceas.
45 Întunecându-se soarele: şi catapeteasma templului fù sfâşiată prin mijloc.
46 Şi strigând cu glas mare Iisus, zise: Tată, „în mânile tale încredinţez duhul meu.”Şi aceasta zicând îşi dete sufletul.
47 Iar sutaşul, văzând ce s’a făcut, mărià pe Dumnezeu, zicând: Într’adevăr omul acesta erà drept.
48 Şi toate gloatele, venite împreună la această privelişte, după ce priviră cele făcute, bătându-şi piepturile, se întorceau îndărăt.
49 Şi toţi cunoscuţii lui şi femeile, care îi urmau împreună din Galilea, steteau de departe spre a vedeà acestea.
50 Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, şi bărbat bun şi drept
51 – Acesta nu se învoise cu hotărîrea şi cu lucrarea lor – din Arimatea, oraş al Iudeilor, şi care aşteptà şi el împărăţia lui Dumnezeu.
52 Acesta venind la Pilat, cerù corpul lui Iisus.
53 Şi luându-l jos, îl înfăşură în pânză, şi-l puse într’un mormânt săpat în piatră, unde nimenea nu mai fusese pus.
54 Şi erà zi de pregătire, şi sâmbăta aveà să înceapă.
55 Şi urmându-i femeile, care veniseră împreună cu dânsul din Galilea, zăriră mormântul şi cum fù pus corpul lui.
56 Şi întorcându-se îndărăt gătiră aromate şi mir. Şi sâmbăta se odihniră după lege.