1 Şi se apropià sărbătoarea azimelor, care se numeşte Paşti.
2 Şi căutau mai marii preoţilor şi cărturarii cum să-l răpue: căci se temeau de popor.
3 Iar satana intră în Iuda, care se numeşte Iscariotu, fiind el din numărul celor doisprezece.
4 Şi ducându-se, vorbì cu mai marii preoţilor şi cu căpeteniile oastei, cum să-l deà lor în mână.
5 Şi se bucurară şi se legară să-i deà argint:
6 Şi el se învoì, şi căutà timp nimerit, ca să-l deà lor în mâni fără ştirea gloatei.
7 Şi venì ziua azimelor, în care trebuià să fie înjunghiat mielul de Paşti.
8 Şi trimite pe Petru şi pe Ioan zicând: Ducându-vă, gătiţi pentru noi Paştile, ca să mâncăm.
9 Iar dânşii îi ziseră: Unde voeşti să gătim?
10 Şi le zise: Iată intrând voi în oraş va ieşì înaintea voastră un om, ducând un vas de pământ cu apă, urmaţi lui în casa în care intră.
11 Şi veţi spune stăpânului casei: Învăţătorul îţi zice, unde este casa de ospăţ, unde să mănânc Paştile cu ucenicii mei?
12 Şi acela va arătà vouă o încăpere mare sus cu aşternut: acolo gătiţi.
13 Ducându-se dar, găsiră după cum le spusese, şi gătiră Paştile.
14 Şi când sosì ceasul se puse la masă, şi apostolii împreună cu dânsul.
15 Şi zise către dânşii: Cu dor am dorit să mănânc cu voi aceste Paşti mai nainte de pătimirea mea:
16 Căci zic vouă, că nu le mai mănânc, până când va fi desăvârşite în împărăţia lui Dumnezeu.
17 Şi luând un pahar, mulţumind zise: Luaţi acesta şi împărţiţi între voi:
18 Căci zic vouă, că nu voiu mai beà de acum din rodul viţei, până când va fi venit împărăţia lui Dumnezeu.
19 Şi luând pâne, mulţumind, frânse şi le dete zicând: acesta este trupul meu, care se dă pentru voi: aceasta faceţi spre a mea amintire.
20 Şi paharul de asemenea, după cinare, zicând: acest pahar este legea nouă în sângele meu, care se varsă pentru voi.
21 Totuşi iată, mâna celui care mă dă prins, este cu mine pe masă.
22 Că Fiul omului se duce după cum a fost hotărît, dar vai de omul acela prin care se dă prins.
23 Şi ei începură a cercetà împreună între dânşii cine dintre ei ar fi, care are să facă aceasta.
24 Şi se ivì si pricire între dânşii, cine dintre ei gândeşte a fi mai mare.
25 Iar el le zise: Împăraţii păgânilor au stăpânire preste aceştia şi cei care au putere asupra lor se numesc făcători de bine.
26 Dar voi să nu fiţi astfel, ci care este mai mare între voi să fie ca mai tânăr, şi care este căpetenie să fie ca slujitorul.
27 Căci cine este mai mare, cel care stă la masă sau cel care slujeşte? Nu oare cel care stă la masă? Eu sunt în mijlocul vostru ca cel care slujeşte.
28 Iar voi sunteţi aceia care aţi stăruit cu mine în ispitele mele.
29 Şi eu întocmesc pentru voi împărăţie, după cum a întocmit pentru mine Tatăl meu.
30 Ca să mâncaţi şi să beţi pe masa mea, în împărăţia mea, şi veţi şedeà pe scaune, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
31 Simone, Simone, iată satana v’a cerut pentru sine spre a vă cerne ca pe grâu:
32 Dar eu m’am rugat pentru tine, ca să nu înceteze credinţa ta: şi tu, când te vei fi întors, întăreşte pe fraţii tăi.
33 Iar el zise: Doamne, cu tine sunt gata să merg şi în închisoare şi la moarte.
34 Şi el zise: îţi spun, Petre, nu va cântà azi cocoşul, până vei tăgăduì de trei ori, că nu mă cunoşti.
35 Şi le zise: Când v’am trimis fără pungă şi traistă şi încălţăminte, n’aţi avut lipsă de ceva? Iar ei ziseră: de nimic.
36 Şi le zise: Acum dar cine are pungă să o ià, asemenea şi traistă: şi cine nu are spadă, să vânză vestmântul său şi să cumpere.
37 Căci zic vouă, că trebue a se împlinì în mine aceasta ce este scris: „şi cu cei fărădelege a fost socotit:” căci şi cele despre mine au sfârşit.
38 Iar ei ziseră: Doamne, iată aci sunt două spade. Şi el le zise: destul este.
39 Şi ieşind, se duse după obiceiu, la muntele măslinilor; şi ucenicii îi urmară.
40 Iar sosind la loc, le zise: Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită.
41 Şi el fù dus la o parte dela dânşii, ca de o aruncătură de peatră, şi îngenunchiând se rugà zicând:
42 Tată, dacă voeşti treacă acest pahar dela mine: dar nu voia mea să fie făcută, ci a ta.
43 Şi i-se arătă un înger din cer, întărindu-l.
44 Şi fiind în luptă cu durerea, se rugà mai stăruitor. Şi sudoarea lui se făcù ca picături mari de sânge, ce cad jos la pământ.
45 Şi sculându-se dela rugăciune, venind la ucenici, îi găsì adormiţi din pricina întristării.
46 Şi le zise: Ce dormiţi? Sculându-vă, rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită.
47 Şi vorbind el încă, iată gloată, şi cel care se numeşte Iuda, unul dintre cei doisprezece, venià în fruntea lor, şi se apropie de Iisus ca să-l sărute.
48 Iar Iisus îi zise: Iuda, prin sărutare dai prins pe Fiul omului?
49 Şi cei care erau pe lângă dânsul, văzând ce are să fie, ziseră: Doamne, dacă vom lovì cu spada?
50 Şi unul dintre dânşii lovì pe sluga arhiereului şi îi tăiè urechea dreaptă.
51 Iar Iisus răspunzând, zise: Lăsaţi până aci: şi atingându-i urechea îl vindecă.
52 Şi Iisus zise către mai marii preoţilor şi căpeteniile templului şi bătrânii care veniseră la dânsul: Ca la un făcător de rele aţi ieşit cu spade şi lănci?
53 În fiecare zi,fiind eu cu voi în templu, n’aţi întins mânile asupra mea: dar ceasul acesta este al vostru şi puterea întunerecului.
54 Şi prinzându-l îl duseră şi-l băgară în casa arhierului: Iar Petru urmà de departe.
55 Şi aprinzând ei foc în mijlocul curţii şi şezând împreună şedeà şi Petru în mijlocul lor.
56 Şi o slujnică văzându-l stând la foc şi uitându-se bine la el zise: şi acesta erà cu dânsul.
57 Dar el tăgăduì zicând: Femeie, nu-l cunosc.
58 Şi preste puţin altul văzându-l zise; şi tu eşti dintre dânşii. Iar Petru zise: Omule, nu sunt.
59 Şi trecând ca un ceas, un altul adevereà cu tărie zicând: Într’adevăr şi acesta erà cu dânsul, pentru că şi Galileu este.
60 Dar Petru zise: Omule, nu ştiu ce zici. Şi îndată vorbind el încă, cântă cocoşul.
61 Şi Domnul întorcându-se se uită în faţa lui Petru, şi-şi aduse aminte Petru de cuvântul Domnului, cum îi zisese, că mai nainte de-a fi cântat azi cocoşul, mă vei tăgăduì de trei ori.
62 Şi ieşind afară plânse cu amar.
63 Şi bărbaţii care îl ţineau legat îl luau în râs, bătându-l.
64 Şi acoperindu-i faţa îl întrebà, zicând: Profeţeşte, cine este care te lovì?
65 Şi multe altele defăimând, ziceau către dânsul.
66 Şi când se făcù ziuă, se adună bătrânimea poporului, mai marii preoţilor şi cărturarii, şi-l duseră la sinedriul lor zicând: Dacă tu eşti Hristosul, spune nouă.
67 Iar el le zise: Dacă vă spun, nu veţi crede:
68 Şi dacă vă întreb, nu veţi răspunde.
69 De acum însă Fiul omului va şedeà de-a dreapta puterii lui Dumnezeu.
70 Şi toţi ziseră: Eşti tu dar Fiul lui Dumnezeu? Iar el zise către dânşii: Voi ziceţi, că eu sunt.
71 Şi ei ziseră: Ce mai avem trebuinţă de mărturie? Căci noi înşine am auzit din gura lui.