1 Iar Iisus plin de duh sfânt se întoarse dela Iordan, şi fù dus din îndemnul duhului în pustie.
2 Patruzeci de zile ispitindu-se de către diavolul. Şi nu mâncă nimic în acele zile, şi când se împliniră el flămânzì.
3 Iar diavolul îi zise: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre să se facă pâne.
4 Şi răspunse Iisus către dânsul – zicând: – scris este că „nu numai cu pâne va trăì omul.” – ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu. –
5 Şi după ce-l duse în sus – pe un munte înalt – îi arătă în timp de-o clipeală toate împărăţiile lumii.
6 Şi îi zise diavolul: Ţie îţi voiu dà toată puterea aceasta şi mărirea lor, că mie îmi este dată şi o dau cui voesc.
7 Deci dar dacă tu te vei fi închinat înaintea mea, toată va fi a ta.
8 Şi răspunzând Iisus îi zise: – mergi înapoia mea, Satana, căci – scris este: „Domnului Dumnezeului tău te vei închinà şi numai lui vei slujì.”
9 Apoi îl duse în Iersalim şi-l puse pe aripa templului, şi îi zise: Dacă Fiu eşti al lui Dumnezeu, aruncă-te de aci jos:
10 Căci scris este că „Îngerilor săi va poruncì pentru tine ca să te păzească.”
11 Şi că „Pe mâni te vor ridicà, ca nu cumva să loveşti de piatră piciorul tău.”
12 Şi răspunzând Iisus îi zise că zis este: „nu ispiti pe Domnul Dumnezeul tău.”
13 Şi după ce sfârşì orice ispitire diavolul se depărtă dela dânsul până la un timp nimerit.
14 Şi Iisus se întoarse în puterea duhului în Galilea; şi ieşì ştirea despre dânsul în toată împrejurimea.
15 Şi el învăţà în sinagogele lor, lăudat fiind de toţi.
16 Şi venì la Nazaret unde fusese crescut, şi în ziua sâmbetei intră, după obiceiul său, în sinagogă, şi se sculă să citească.
17 Şi i-se dete cartea profetului Isaia, şi deschizând cartea găsì locul unde era scris:
18 „Duhul Domnului preste mine, pentru care m’a uns ca să binevestesc săracilor, m’a trimis să tămăduesc pe cei sdrobiţi cu inimă,
19 Să vestesc iertare celor în robie, şi orbilor vedere, să dau drumul celor apăsaţi, să vestesc an plăcut Domnului.”
20 Şi închizând cartea, dând-o îndărăt slujitorului, stete jos; iar ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi la dânsul.
21 Şi începù a cuvântà către dânşii că astăzi s’a împlinit scriptura aceasta în urechile voastre.
22 Şi toţi mărturiseau pentru el şi se mirau de cuvintele plăcute care ieşiau din gura lui, şi ziceau: Nu este oare acesta fiul lui Iosif?
23 Şi zise către dânşii: Într’adevăr îmi veţi spune pilda aceasta: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi: Fă şi aci în patria ta câte am auzit că s’au făcut în Capernaum.
24 Şi le zise: Adevăr zic vouă că nici un profet nu este plăcut în patria sa.
25 Dar adevărat vă spun că multe văduve erau în Israel în zilele lui Ilie, când cerul fù închis trei ani şi şase luni, încât se făcù foamete mare preste tot pământul.
26 Şi la nici una dintre ele nu fù trimis Ilie fără numai la o femeie văduvă în Sarepta Sidonului.
27 Şi mulţi leproşi erau în Israel pe timul lui Eliseu profetul, dar nici unul dintre dânşii nu fù curăţit fără numai Neeman Sirul.
28 Şi toţi auzind acestea în sinagogă se umplură de furie.
29 Şi sculându-se îl scoaseră afară din oraş, şi-l duseră până la sprânceana muntelui pe care erà clădit oraşul lor, ca să-l repează în jos;
30 Dar el trecând prin mijlocul lor se duse.
31 Şi venì în jos la Capernaum oraş al Galileii. Şi îi învăţà sâmbăta:
32 Şi erau uimiţi de învăţătura lui, pentru că cuvântul lui erà cu putere.
33 Şi în sinagogă erà un om având duh de demon necurat, şi strigà cu glas mare,
34 Hei, ce avem noi cu tine, Iisuse Nazarene? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti, Sfântul lui Dumnezeu.
35 Şi Iisus îl certă zicând: Închisă fie-ţi gura şi ieşi afară din el. Şi demonul aruncându-l în mijloc ieşì afară din el, nimic vătămându-l.
36 Şi căzù frică preste toţi, şi vorbiau între dânşii unii către alţii zicând: Ce este cuvântul acesta, că cu tărie şi putere porunceşte duhurilor necurate, şi ies afară?
37 Şi pornià ştire despre dânsul în orice loc din împrejurime.
38 Apoi sculându-se din sinagogă venì în casa lui Simon. Iar soacra lui Simon erà prinsă de friguri mari, şi-l rugară pentru dânsa.
39 Şi stând plecat asupra ei certă frigurile, şi o lăsară; iar ea de grabă sculându-se slujia lor.
40 Şi apunând soarele toţi câţi aveau bolnavi de felurite de boale îi aduseră la dânsul; iar el punând mânile preste fiecare dintre ei îi tămăduì.
41 Din mulţi ieşiau şi demoni strigând şi zicând că tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Şi certându-i nu-i lăsà să vorbească, pentru că ştiau că el este Hristos.
42 Şi făcându-se ziuă ieşind se duse într’un loc pustiu, şi gloatele îl căutau, şi veniră până la dânsul, şi-l ţineau ca să nu plece dela dânşii.
43 Dar el zise către dânşii că eu trebue să binevestesc împărăţia lui Dumnezeu şi la alte oraşe, fiindcă pentru aceasta sunt trimis.
44 Şi predicà în sinagogile Galileii.