1 Şi Domnul vorbi cu Moisi pe muntele Sinai, zicând: 2 Vorbeşte fiilor lui Israel, şi le zi: Voi când veţi întra în pământul, pre care eu vi-l dau vouă, pământul să serbeze repaus Domnului: 3 Şase ani să semeni ogorul tău, şi şase ani să tai via ta, şi să aduni venitul ei; 4 iar în anul al şaptelea să fie sabat spre repaus pământului, sabat să fie Domnului; ogorul tău să nu-l semeni, şi via ta să nu o tai. 5 Pre cele ce vor creşte singure dela sine în urma secerişului, să nu le aduni, şi strugurii din via cea netăiată a ta, să nu-i culegi; an de repaus să fie pământului. 6 Şi fructele acestui an de sabat al pământului să servească vouă spre nutrire, ţie şi servului tău, şi servei tale, şi năimitului tău, şi străinului tău, care petrece la tine; 7 şi vitelor tale, şi fiarelor din pământul tău; tot venitul lui va fi spre nutrire.
8 Şi să numeri ţie şi şapte sabate de ani, adecă de şapte ori şapte ani, aşa ca cele şapte sabate de ani să-ţi facă patruzeci şi nouă de ani. 9 Atunci să faci să răsune trâmbiţa de jubileu în luna a şaptea, în ziua a zecea a lunei; în ziua de espiare să faceţi să răsune trâmbiţa în tot pământul vostru. 10 Şi să sfinţiţi anul al cincizecilea şi să proclamaţi în ţară libertate tutulor locuitorilor ei; jubileu să fie aceasta vouă; fiecare din voi să se întoarcă la neamul său. 11 Jubileu să fie vouă acest al cincizecilea an; voi să nu semănaţi, nici să seceraţi cele dela sine crescute ale acelui an, şi nici strugurii viei lui celei netăiate să nu le adunaţi; 12 căci aceasta este jubileu, sfânt să fie vouă; de pe câmp să-i mâncaţi fructele lui. 13 În acest an jubileu fiecare din voi că se întoarcă la moşia sa. 14 Şi când vindeţi ceva aproapelui vostru, sau cumpăraţi ceva dela aproapele vostru, să nu nedreptăţiţi unul pre altul: 15 După numărul anilor după jubileu să cumperi dela aproapele tău; şi el după numărul anilor fructelor să-ţi vânză. 16 După mulţimea anilor să măreşti preţul, şi după împuţinarea anilor să scazi preţul; căci numărul secerişurilor îţi vinde el.
17 Deci nu vă nedreptăţiţi unul pre altul, ci tu să te temi de Dumnezeul tău, că eu Domnul sunt, Dumnezeul vostru. 18 Că de veţi împlini legile mele, şi veţi păzi judecăţile mele, şi veţi face pre ele; fără temere veţi locui în pământul acela. 19 Şi pământul îşi va da fructul său, şi-l veţi mânca întru saţ, şi veţi locui într’însul fără temere.
20 Şi de veţi zice: Ce vom mânca în anul al şaptelea? Noi nu vom semăna, nici vom culege venitul nostru! 21 Eu voiu trimite preste voi binecuvântarea mea în anul al şaselea, şi pământul va produce venit pentru trei ani. 22 Şi când veţi semăna voi în anul al optulea, veţi mânca din venitul cel vechiu, până în anul al nouălea; până ce venitul acestuia va sosi, veţi mânca din cel vechiu.
23 Pământul să nu se vînză de tot: că al meu este pământul, şi voi sunteţi la mine străini şi nemernici.
24 Drept aceea, voi în tot pământul moştenirii voastre, să învoiţi dreptul răscumpărării pământului. 25 Dacă fratele tău va sărăci, şi din moşia sa va vinde, să vină consângeanul său cel mai de aproape, şi să răscumpere lucrul cel vândut al fratelui său. 26 Şi dacă careva nu are consângean, şi-i dă mâna şi are de ajuns pentru răscumpărare, 27 atunci el să socotească anii dela vindere, şi ceeace va întrece, să întoarcă înapoi aceluia, căruia vânduse, şi iarăşi să se întoarcă la moşia sa. 28 Şi dacă n’a găsit de ajuns spre a înapoia, lucrul lui vândut să rămână în mâna cumpărătorului până la anul jubileu, şi în anul jubileu cumpărătorul să iesă, şi vânzătorul să reîntre în moşia sa.
29 Şi dacă cineva a vândut casa de locuit în cetate cu zid, şi are dreptul a şi-o răscumpăra până la sfârşitul anului vinderii sale; da, un an deplin el are dreptul de răscumpărare. 30 Şi dacă aceasta nu se va răscumpăra până la împlinirea unui an întreg, atuncia casa din cetatea cu zid va rămânea de tot în mâna celui ce o a cumpărat în generaţiunile sale: în anul jubileu el să nu iesă din ea. 31 Iar casele de prin sate, cari n’au ziduri împrejur, acele că fie socotite ca fondurile de pământ; vânzătorul să aibă dreptul de răscumpărare, şi cumpărătorul să iesă în anul jubileu. 32 Şi cât pentru cetăţile Leviţilor, Leviţii să aibă drept în veci de răscumpărarea caselor din cetăţile moştenirii lor. 33 Şi acela care va fi cumpărat o casă de a Leviţilor, să iese la jubileu din casa vândută, sau din cetatea moşiei sale, căci casele din cetăţile Leviţilor sunt moşia lor între fiii lui Israel. 34 Şi nici câmpul cuprinsului din prejurul cetăţilor lor să nu-l vândă, căci acesta este moşia în veci a lor.
35 Şi când fratele tău va scăpăta, şi averea lui se va clăti lângă tine, atuncia dă-i ajutor, fie străin sau nemernic; ca să trăească cu tine. 36 Să nu iei dela dânsul nici camătă, nici dobândă, ci te teme de Dumnezeul tău; ca fratele tău să trăească cu tine. 37 Banii tăi să nu-i dai cu camătă, nici bucatele tale să le împrumuţi cu dobândă. 38 Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v-am scos pre voi din pământul Egiptului, ca să vă dau pământul Canaan, pentru ca să fiu vouă Dumnezeu.
39 Şi de cumva fratele tău va scăpăta lângă tine, şi el se va vinde ţie, să nu-l pui pre dânsul să-ţi facă muncă de sclav. 40 Ca un năimit, ca un nemernic să fie cu tine, şi până la anul jubileu să servească la tine. 41 Şi el atuncia să iesă dela tine, el şi fiii lui împreună cu dânsul, şi să se întoarcă la familia sa, şi iarăşi să între în moşia părinţilor săi. 42 Că ei sunt servii mei, pre cari i-am scos din pământul Egiptului; şi să nu se vândă, precum se vând sclavii. 43 Tu să nu-l stăpâneşti cu asprime, ci să te temi de Dumnezeul tău. 44 Şi servul tău, şi serva ta, pre cari voeşti a-i avea, să fie din naţiunile cele din prejurul vostru; dintr’acestea să vă cumpăraţi servi şi serve; 45 precum şi dintre fiii nemernicilor, cari petrec între voi, şi dintr’aceştia vă puteţi cumpăra; şi din familiile acelora, cari sunt cu voi, pre cari i-au născut în pământul vostru; şi aceştia pot fi în stăpânirea voastră. 46 Şi să-i luaţi pre ei de moştenire fiilor voştri după voi, ca ei să-i moştenească drept stăpânire, şi să-i aveţi pre ei de sclavi în veci; iar cât pentru fraţii voştri, fiii lui Israel, nimenea să nu stăpânească preste fratele său cu asprime.
47 Şi dacă un străin sau un nemernic, ce petrece cu tine, va ajunge la avere, şi fratele tău lângă dânsul va sărăci, şi se va vinde străinului ce locueşte cu tine, sau oarecărei seminţii din familie străină, 48 după ce acesta se va fi vândut, are dreptul de a se răscumpăra; unul din fraţii săi îl poate răscumpăra: 49 Sau unchiul său, sau fiul unchiului său, îl poate răscumpăra; sau altul oarecare consângean din familia lui îl poate răscumpăra; sau el însuşi, de-i va da mâna, singur pre sine se poate răscumpăra. 50 Atunci el să facă socoteală cu cumpărătorul său dela anul în care el i-s’a vândut până la anul jubileu; şi banii vinderii sale să se socotească după numărul anilor, ca şi zilele unui năimit ce ar fi fost la dânsul. 51 Şi dacă mai sunt încă mulţi ani, el după ei să înapoeze preţul răscumpărării sale din argintul vinderii. 52 Şi dacă vor fi puţini ani până la anul jubileu, el să facă socoteală cu dânsul, şi după numărul anilor să înapoeze preţul răscumpărării sale. 53 Ca şi năimitul de an pe an, aşa să fie el la dânsul: să nu-l stăpânească cu asprime înaintea ochilor tăi. 54 Şi când el prin nici unul din aceste chipuri nu se va fi răscumpărat, să iese în anul jubileu, el şi fiii lui cu dânsul; 55 că ai mei servi sunt fiii lui Israel, servii mei, pre cari i-am scos din pământul Egiptului; Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.