1 Să nu faceţi vouă idoli, nici chipuri cioplite, nici stâlpi să nu vă ridicaţi, nici pietri figurate să nu puneţi în pământul vostru, pentru ca să vă închinaţi înaintea lor; că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
2 Sabatele mele să le păziţi, şi sanctuarul meu să-l cimstiţi; eu sunt Domnul.
3 Dacă voi veţi umbla în legile mele, şi veţi ţinea poruncile mele şi le veţi face, 4 atuncia eu vă voiu da ploae la timpul său, şi pământul îşi va da rodul său, şi arborii câmpului îşi va produce fructul lor; 5 şi treeratul vostru va ţinea până la culesul viilor, şi culesul viilor va ajunge până la sămănătură, şi pânea voastră o veţi mânca cu saţ, şi în pământul vostru veţi locui fără temere; 6 şi voiu da pace în acel pământ, ca voi să vă repauzaţi, şi nu va fi cine să vă spăimânteze; şi voiu perde fiarele cele sălbatice din acel pământ, şi sabia nu va trece prin pământul vostru. 7 Şi voi veţi urmări pre inamicii voştri, şi ei vor cădea de sabie înaintea voastră. 8 Şi cinci din voi vor urmări o sută, şi o sută din voi vor urmări zece mii; şi inamicii voştri vor cădea de sabie înaintea voastră. 9 Şi întorcându-mă spre voi, vă voiu face să creşteţi, şi să vă îmmulţiţi; şi voiu întări legământul meu cu voi; 10 şi voiu veţi mânca bucate vechi, de anul trecut, şi pre cele vechi le veţi scoate afară dinaintea celor nouă. 11 Şi locaşul meu îl voiu pune între voi, şi sufletul meu nu va urî pre voi; 12 şi voiu umbla între voi, şi voiu fi Dumnezeul vostru, şi vou îmi veţi fi mie popor. 13 Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v-am scos pre voi din pământul Egiptului, ca să nu mai fiţi sclavii lor; şi am rupt legătura jugului vostru, făcându-vă să umblaţi cu capul ridicat.
14 Şi dacă voi nu mă veţi asculta, şi nu veţi face aceste porunci; 15 şi dacă veţi lepăda legile mele, şi sufletul vostru va despreţui judecăţile mele, încât voi să nu faceţi toate poruncile mele, şi legământul cu mine să-l desfaceţi; 16 şi eu voiu face vouă acestea: voiu trimite preste voi spaimă şi lingoare şi friguri ferbinţi, cari vă vor consuma ochii, şi vă vor face sufletul a lâncezi, şi semânţa voastră în zadar o veţi semăna, că inamicii voştri o vor mânca pre ea. 17 Şi eu voiu îndrepta faţa mea contra voastră, ca să fiţi bătuţi de inamicii voştri; şi cei ce vă urăsc vor domni preste voi; şi voi veţi fugi, fără ca cineva să vă urmărească.
18 Şi dacă nici după acestea nu veţi asculta de mine, eu vă voiu pedepsi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre; 19 şi voiu sfărâma mândria puterii voastre; şi voiu face ca cerul vostru să fie de fier, şi pământul vostru de aramă. 20 Şi puterea voastră se va consuma în zadar, căci pământul vostru nu-şi va mai da rodul său, nici arborii pământului nu-şi vor da rodul lor.
21 Şi voi, dacă veţi umbla mie tot în contră, şi nu veţi voi a asculta de mine, eu voiu adăogi preste voi de şapte ori mai multe plăgi după păcatele voastre: 22 Că voiu trimite asupra voastră fiarele câmpului, cari să vă lipsească de copii, şi să vă peardă vitele voastre, împuţinându-vă şi pre voi; şi cărările voastre vor rămânea deşerte.
23 Şi dacă voi nici prin acestea nu vă veţi îndrepta, nu vă veţi întoarce la mine, ci veţi umbla tot în potriva mea, 24 şi eu voiu umbla împotriva voastră, şi vă voiu bate încă de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre. 25 Şi voiu aduce asupra voastră sabie, care va răsbuna ruperea legământului; şi de vă veţi strânge în cetăţile voastre, voiu trimite preste voi ciumă; şi vă veţi preda în mânile inamicilor voştri; 26 că vă voiu frânge toiagul pânei; şi zece femei vor coace pânea voastră într’un cuptor, şi se va da vouă pânea voastră cu cumpăna, şi veţi mânca, dară nu vă veţi sătura.
27 Şi dacă voi nici după acestea nu veţi asculta de mine, ci veţi umbla tot împotriva mea, 28 ei eu cu furie umbla-voiu împotriva voastră, şi încă de şapte ori mai mult vă voiu pedepsi pentru păcatele voastre; 29 că veţi mânca chiar carnea fiilor voştri, şi carnea fetelor voastre o veţi mânca. 30 Şi voiu sfărâma înălţimile voastre, şi voiu nimici sorii-statuele voastre; şi voiu arunca cadavrele voastre preste cadavrele idolilor voştri, şi sufletul meu vă va urî pre voi. 31 Şi cetăţile voastre le voiu aduce la pustiire, şi sanctuarele voastre le voiu pustii, şi nu voiu mai mirosi miros plăcut dela voi. 32 Da, eu acest pământ îl voiu pustii, de se vor mira de dânsul inamicii voştri, cari vor locui într’însul. 33 Şi pre voi vă voiu risipi între naţiuni, şi voiu scoate sabia în urma voastră, şi pământul vostru se va face pustiu, şi cetăţile voastre deşerte. 34 Atunci acest pământ se va bucura de sabatele sale în toate zilele cât va rămânea pustiu, şi până ce veţi fi voi în ţara inamicilor voştri; atuncia pământul se va repauza şi se va bucura de anii săi sabatici. 35 Toate zilele câte va rămânea pustiit, va repauza, pentru cât nu a repauzat în anii voştri sabatici, când locuiaţi voi într’însul.
36 Şi celor rămaşi dintre voi, voiu aduce moliciunea în inima lor în ţările inamicilor lor; şi va goni pre ei sunetul frunzei ce se mişcă; şi vor fugi, ca cum fug de sabie; şi vor cădea negonindu-i nimenea. 37 Unul va cădea preste celalt ca dinaintea sabiei, negonindu-i nimenea; şi nu veţi putea sta înaintea inamicilor voştri. 38 Şi voi vă veţi pierde între naţiuni, şi pământul inamicilor voştri vă va mânca. 39 Şi cei rămaşi dintre voi se vor pierde pentru fărădelegile lor prin ţările inamicilor voştri; şi încă şi pentru fărădelegile părinţilor lor cu dânşii se vor pierde.
40 Şi atunci ei deşi vor mărturisi nedreptatea lor, şi nedreptatea părinţilor lor, pentru păcatele cari au făptuit împotriva mea; 41 (deaceea şi eu am umblat în contra lor, şi i-am adus în pământul inamicilor lor, ca să văd daca inima lor cea necircumcisă se va umili, şi ei vor primi pedeapsa păcatului lor;) 42 atunci şi eu îmi voiu aduce aminte de legământul meu cu Iacob şi de legământul meu cu Isaac; încă şi de legământul meu cu Abraam îmi voiu aduce aminte; chiar şi de pământ îmi voiu aduce aminte.
43 Şi acel pământ va fi părăsit de dânşii, şi se va bucura de sabatele lui, rămânând pustiit pentru ei; şi ei vor primi pedeapsa păcatului lor pentru aceea, pentru că ei au lepădat judecăţile mele, şi legile mele le-au urît sufletul lor. 44 Dar şi când ei vor fi în pământul inamicilor lor, nu voiu lepăda pre ei, şi nu-i voiu urî în atâta, ca să-i nimicească de tot, şi să stric legământul meu cu dânşii; că eu Domnul sunt Dumnezeul lor. 45 Dar pentru ei îmi voiu aduce aminte de legământ cu strămoşii lor, pre cari i-am scos din pământul Egiptului înaintea ochilor naţiunilor pentru ca să fiu lor Dumnezeu, eu Domnul.
46 Acestea sunt statutele, şi judecăţile, şi legile, pre care le-a aşezat Domnul între sine şi între fiii lui Israel pe muntele Sinai prin mâna lui Moisi.