1 Şi Domnul vorbi lui Moisi, zicând: 2 Porunceşte lui Aaron şi fiilor lui, zicând: Aceasta este legea arderii de tot: Arderea de tot să fie pe vatra depe altar toată noaptea până dimineaţa, şi focul altarului să ardă asupra lui. 3 Şi preotul fiind îmbrăcat cu vestmântul lui de in şi cu pulpanele lui de in, să-şi acopere goliciunea sa, şi să-şi râdice cenuşa pre care o a făcut focul arderii de tot, mistuit pe altar, şi să o verse lângă altar. 4 Şi să se desbrace de vestmintele lui, şi să se îmbrace cu alte vestminte, şi să scoată cenuşa afară din taberă la un loc curat. 5 Iar focul depe altar să ardă asupra lui, şi să nu se stingă; şi preotul în toate dimineţile să ardă lemne pe dânsul, şi asupra acestora să aşeze arderea de tot, şi să aprinză grăsimea sacrificiilor de bucurie. 6 Pururea să ardă focul pe altar; de loc să nu se stângă.
7 Şi aceasta este legea darului de mâncare: Fiii lui Aaron să-l aducă înaintea lui Dumnezeu, înaintea altarului; 8 şi să ia din acest dar de mâncare un pumn din floarea făinei, şi din oleiul ei, precum şi toată tămâia ce este deasupra darului de mâncare; şi să le aprinză pe altar, amintire a sa, spre miros plăcut lui Dumnezeu. 9 Iar rămăşiţa dintr’însa să o mănânce Aaron şi fiii săi; cu pâne nedospită să se mănânce în loc sfânt; în curtea cortului întrunirii să o mănânce. 10 Să nu se coacă dospit; ca partea lor am dat-o din sacrificiile mele cu foc; prea sfântă este, ca şi sacrificiul cel pentru păcat şi cel pentru vină. 11 Numai partea bărbătească dintre fiii lui Aaron să mănânce dintr’însa; lege vecinică este aceasta întru generaţiunile voastre, pentru sacrificiile cu foc ale lui Dumnezeu. Tot cel ce se atinge de dânsele sfânt să fie.
12 Şi Dumnezeu vorbi lui Moisi, zicând: 13 Acesta este darul lui Aaron, şi al fiilor săi, spre care să-l aducă lui Dumnezeu, în ziua când careva dintre ei se va unge: a zecea parte din efă floarea făinei drept dar vecinic de pâne; jumătate dintr’însa dimineaţa, şi jumătate despre seară. 14 În tigaie să o pregătească cu oleiu, şi bine prăjită să o aducă, şi în bucăţi mărunte să-mi aducă darul de pâne întru miros plăcut lui Dumnezeu.
15 Şi preotul, carele dintre fiii lui Aaron se va unge în locul lui, acela pregătească acel dar; lege vecinică este aceasta; tot să-l ardă lui Dumnezeu; 16 căci tot darul de pâne a preotului să se ardă tot; să nu se mănânce.
17 Şi Dumnezeu vorbi lui Moisi, zicând: 18 Vorbeşte lui Aaron şi fiilor săi, zicând: Aceasta este legea sacrificiului pentru păcat: Se va junghia sacrificiul pentru păcat înaintea lui Dumnezeu, într’acel loc, unde se junghie arderea de tot; prea sfânt este. 19 Acel preot care aduce sacrificiul pentru păcat, acela să-l mănânce; să se mănânce în loc sfânt, în curtea cortului întrunirii. 20 Tot cel ce se va atinge de carnea lui, să fie sfânt; şi ceeace din sângele acestuia se va stropi pe vre-un vestmânt, partea cea stropită să o speli în loc sfânt. 21 Şi vasul de lut în care se va fi fiert, să se spargă; dară de va fi fost fiert în vas de aramă, să se frece, şi să se spele cu apă. 22 Toată partea bărbătească dintre preoţi să mănânce aceasta: prea sfânt este. 23 Şi tot sacrificiul pentru păcat, din al cărui sânge se va fi adus în cortul întrunirii, spre a face ispăşirea în sanctuar, acela să nu se mănânce; cu foc să se ardă.