1 Şi aceasta este legea sacrificiului pentru vină, prea sfânt este: 2 În locul unde se junghie arderea de tot, să se junghie şi sacrificiu pentru vină; şi sângele ei să se stropească pe altar jur împrejur. 3 Şi toată grăsimea ei dintr’însa să se aducă, cu coadă şi cu grăsimea care acopere măruntaile; 4 şi cei doi rărunchi cu grăsimea lor depe dânşii, cea depe coapse, şi prapurul depe ficat; cu cei doi rărunchi împreună să le scoată. 5 Şi preotul să le aprinză pe altar ca sacrificiu cu foc lui Dumnezeu; sacrificiu pentru vină este. 6 Toată partea bărbătească dintre preoţi să-l mănânce; în loc sfânt să se mănânce; prea sfânt este.
7 Sacrificiul pentru vină să fie tot asemenea ca şi sacrificiul pentru păcat: aceeaşi lege să fie pentru unul şi pentru altul. Acel preot, care va fi făcut ispăşire cu dânsul, a lui este. 8 Şi preotul, care a adus ardere de tot pentru careva, acel preot va avea pentru sine pielea arderii de tot, care l-a adus.
9 Şi tot darul de pâne, care se coace în cuptor, şi tot ce se găteşte pe grătar sau în tigae să fie a preotului care l-a adus.
10 Dară tot darul de pâne, frământat cu oleiu, sau care este uscat, să fie a tutulor fiilor lui Aaron a unuia ca şi a altuia.
11 Şi aceasta este legea sacrificiului de mulţumită, pre care le veţi aduce lui Dumnezeu. 12 Dacă acest dar îl veţi aduce pentru mulţumire, atunci împreună cu acel sacrificiu de mulţumire să se aducă turte nedospite, frământate cu oleiu, şi plăcinte nedospite, unse cu oleiu, şi floarea făinei fiartă ca turte, frământată cu oleiu. 13 Pe lângă aceste turte va aduce ca dar şi pâne crescută, împreună cu sacrificiul de mulţumire pentru bucuriile sale. 14 Şi el din toate acele daruri să aducă lui Dumnezeu câte o bucată, drept dar ridicat; şi aceasta să fie a acelui preot, care stropeşte sângele sacrificiilor de mulţumire. 15 Şi carnea sacrificiului de mulţumire şi de laudă să se mănânce tot într’aceeaşi zi, în care se va aduce; şi să nu lase nimic dintr’însa până dimineaţa. 16 Şi dacă sacrificiul care se aduce va fi făgăduinţa, sau un dar de bună voie, atunci acel sacrificiu al lui să se mănânce într’aceeaşi zi, în care se va aduce; şi de va rămânea ceva dintr’însul, să se mănânce a doua zi. 17 Şi de va rămânea ceva carne din acel sacrificiu şi până a treia zi, să se ardă cu foc. 18 Şi dacă cineva va mânca a treia zi din carnea acelui sacrificiu de mulţumire, nu va fi bine primit; şi celui ce l-a adus, nu i-se va socoti în bine; urâciune va fi; şi acela care va mânca dintr’însul va purta vina sa. 19 Şi carnea aceea, care se va atinge de ceva necurat, să nu se mănânce; cu foc să se ardă. Dar din cealaltă carne, tot cel curat să mănânce dintr’însa.
20 Şi acela care fiind necurat, va mânca din carnea sacrificiilor de mulţumită a lui Dumnezeu, stârpi-se-va sufletul acela din poporul său.
21 Şi acela, care se va atinge de un lucru necurat, fie necurăţie de om, fie vită necurată, fie târîtor necurat, şi va mânca din carnea sacrifiuului de mulţumire, care este a lui Dumnezeu, stârpi-se-va sufletul acela din poporul său.
22 Şi Dumnezeu vorbi lui Moisi, zicând: 23 Vorbeşte fiilor lui Israel, zicând: Toată grăsimea de bou sau de oaie, sau de capră, să nu o mâncaţi. 24 Şi grăsimea mortăciunii şi grăsimea de animal sfăşiat să vă servească la orice alt lucru, dară să nu o mâncaţi. 25 Că tot cel ce va mânca grăsimea unei vite, care se aduce sacrificiu cu foc lui Dumnezeu, acela ce a mâncat stârpi-seva din poporul său. 26 Şi sângele să nu mâncaţl în toate locuinţele voastre, nici de paseri, nici de vite. 27 Tot acela, care va mânca din orice sânge, stârpi-se-va sufletul său din poporul său. 28 Şi Dumnezeti vorbi lui Moisi, zicând: 29 Vorbeşte fiilor lui Israel, zicând: Cel ce va aduce lui Dumnezeu sacrificiul său de mulţumită, acela să aducă el însusi darul său lui Dumnezeu din sacrificiul său de mulţumită; 30 cu însăşi mânile sale să aducă sacrificiile cu foc lui Dunlnezeu; să aducă grăsimea cu pieptul împreună, pentru ca să legene pieptul ca dar legănat înaintea lui Dumnezeu. 31 Şi preotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Aaron şi al fiilor săi. 32 Şi spata cea dreaptă din sacrificiile voastre de mulţumită, încă să o daţi preotului, ca dar ridicat.
33 Şi acea spată dreaptă să fie partea aceluia dintre fiii lui Aaron, care va fi adus sângele şi grăsimea sacrificiului de bucurie. 34 Că eu luai dela fiii lui Israel pieptul de legănare şi spata de ridicare din sacrificiile lor de mulţumire, şi datu-le-am lui Aaron, preotul, şi fiilor lui Israel prin lege vecinică, dela fiii lui Israel. 35 Aceasta este partea ungerii lui Aaron şi a ungerii fiilor lui, din sacrificiile cu foc ale lui Dumnezeu hotărîte lor din ziua, în care Moisi îi înfăţişă lui Dumnezeu, spre a fi lui preoţi; 36 pre care Dumnezeu porunci a se da lor de cătră fiii lui Israel, din ziua în care unsu-i-au el, prin lege vecinică în generaţiunile lor.
37 Aceasta este legea pentru sacrificiul de ardere de tot, cel de pâne, cel pentru păcat, cel pentru vină, cel pentru consacrare, şi cel pentru sacrificiile de mulţumire, 38 pre care Dumnezeu o dădu lui Moisi pe muntele Sinai, în care zi el porunci fiilor lui Israel, ca ei să aducă darurile lor lui Dumnezeu, în pustiul Sinai.