1 Vai celor ce cugetă fărădelege, Şi fac rele în paturile lor! Zorile abia lucesc, şi o făptuesc, De le este la îndemână. 2 De poftesc ţarine, şi le şi răpesc; Şi de poftesc case, le şi iau; Aşa asupresc pe om şi casa sa, Pe stăpân şi stăpânirea lui. 3 Deaceea aşa zice Domnul: Iată, gândesc asupra neamului acestuia un rău, Din care nu veţi scoate grumazii voştri, Şi nu veţi mai merge cu capul sus; Căci timpul acela va fi rău. 4 În ziua aceea ridica-se-va asupra voastră proverb, Şi se va plânge cu plângere bocitoare, Zicându-se: „Suntem jăfuiţi; Dat-ă în schimb moştenirea poporului meu: Cum mi-s’a luat! Împărţesc ţarinele noastre între păgâni.” 5 Deaceea pentru tine nu va fi cine să arunce funia pentru sorţul tău În adunarea Domnului. 6 „Nu profeţiţi,” Zic celor ce profeţesc; Vor profeţi; Că de nu vor profeţi aşa, Nu se va depărta ruşinea. 7 O tu cel ce te chemi casă a lui Iacob! Oare scurtatu-s’a duhul Domnului? Oare acestea sunt faptele sale? Oare cuvintele mele nu priesc celui ce umblă drept? 8 Dar de mult răsculatu-s’a poporul meu ca un inamic asupra mea; Aţi răpit şi vestmânt şi mantie, Pe cei ce şe duc în siguranţă îi faceţi fugari din resbel. 9 Alungat-aţi femeile poporului meu din casele cele plăcute ale lor; Aţi smuls dela copii lor mărirea mea pentru totdeauna 10 Sculaţi-vă şi plecaţi; Căci nu este loc de odihnă pentru voi aicia; Fiind că s’a pângărit, se va stârpi, Şi încă cu stârpire crudă. 11 De va alerga cineva după vânt, şi va vorbi minciuni Zicând: „Îţi voiu profeţi de vin şi de beutură îmbătătoare,” Cu adevărat acesta va fi profetul poporului acestuia.
12 Aduna-te-voiu cu totul, Iacobe, Strânge-voiu rămăşiţa lui Israel; Şi-i voiu pune la un loc ca pe oile din Bozra, Ca turmă în staulul lor; Vor foi de oameni. 13 Cel ce sfărâmă pedecile se va sui înaintea lor; Vor sfărâma toate, şi vor trece prin poartă, Şi vor ieşi printr’însa; Şi regele lor va trece înaintea lor, Domnul în fruntea lor.