1 Am mai zis: Ascultaţi acum, capi ai lui Iacob, Şi mai mari ai casei lui Israel! Au nu vi se cade să cunoaşteţi judecata? 2 Cei ce urîţi binele, şi iubiţi răul, Cei ce smulgeţi pielea depe oameni, Şi carnea lor depe oasele lor; 3 Şi mâncaţi chiar carnea poporului meu, Şi jupuiţi pielea lor depe ei, Şi sfărâmaţi oasele lor, Şi le bucăţiţi ca pentru oală, Şi ca carnea în căldare. 4 Vor striga odată către Domnul, Dar nu-i va asculta; Ba chiar va ascunde faţa sa dela dânşii în timpul acela, După cum au făcut rău în toate faptele lor. 5 Aşa zice Domnul: De profeţii ce rătăcesc poporul meu, Care de au de muşcat cu dinţii lor, strigă: Pace; Iar, de nu aruncă cineva ceva în gura lor, Gătesc resbel asupră-i. 6 Deaceea noaptea vă va ţinea loc de viziune, Şi întunerecul loc de profeţie. Soarele va apune asupra profeţilor acestora, Şi ziua se va întuneca preste dânşii. 7 Atuncia se vor ruşina văzătorii, Şi vor roşi prezicătorii; Şi toţi aceştia îşi vor acoperi buzele lor; Căci nu va fi răspuns dela Dumnezeu. 8 Dar eu prin duhul Domnului sunt plin de putere, De judecată şi de tărie, Ca să spun lui Iacob fărădelegea sa, Şi lui Israel păcatul său.
9 Deci ascultaţi aceasta, capi ai casei lui Iacob, Şi mai mari ai casei lui Israel! Care urîţi judecata şi răsuciţi toată dreptatea; 10 Care zidiţi Sionul în sânge, Şi Ierusalimul în fărădelege; 11 Capii săi judecă pentru daruri, Preoţii săi învaţă pentru plată, Şi profeţii săi prezic pentru argint; Şi tot se razămă în Domnul, zicând: „Au nu este Domnul în mijlocul nostru? Deci nenorocirea nu va veni asupra, noastră.” 12 Deaceea Sionul pentru vina voastră se va ara, ca un câmp, Ierusalimul va ajunge grămezi de pietre, Şi muntele casei, ca înălţimile pădurii.