1 Dar fi-va în zilele din urmă, Că muntele casei Domnului Se va întemeia pe vârful munţilor, Şi se va înnălţa preste colini; Şi popoarele vor curge la dânsul. 2 Şi multe naţiuni se vor duce, şi vor zice: Veniţi, să ne suim pe muntele Domnului, La casa Dumnezeului lui Iacob; Şi ne va învăţa căile lui, Şi vom umbla în cărările lui; Căci din Sion va ieşi legea, Şi cuvântul Domnului din Ierusalim. 3 Şi el va judeca între multe popoare, Şi va hotărî între naţiuni puternice, până şi între cele mai depărtate; Şi-şi vor făuri săbiile lor în feară de plug, Şi lăncile lor în cosoare; Popor asupra altui popor nu-şi va mai ridica sabia, Nici nu se vor mai deda resbelului.
4 Ci va şedea fiecare supt via sa şi supt smochinul său; Şi nu va fi cine să-i spăimânte; Căci gura Domnului, Dumnezeului oştirilor a vorbit. 5 Căci toate popoarele umblă fiecare în numele zeului său; Iar noi vom umbla în numele Domnului, Dumnezeului nostru, în veci şi pururea.
6 În ziua aceea, zice Domnul, Voiu strânge pe aceia ce şchiopătează, Şi voiu aduna pe cea alungată, Pe acea pe care am întristat-o; 7 Şi voiu face pe cea şchioapă să ajungă o rămăşiţă, Şi pe cea alungată o naţiune tare: Şi Domnul va domni preste dânşii în muntele Sion De acum şi până în veci. 8 Şi tu, turnule al turmei, Întărirea fiicei Sionului, Va veni până la tine şi domnia cea de mai nainte. Da, regatul va veni la fiica Ierusalimului. 9 De ce strigi atât de tare acuma? Nu este rege în tine? Pierit-a oare sfătuitorul tău. De te cuprind dureri, Ca de o femeie în facere? 10 Fii în durere, şi te sbuciumă, fiică a Sionului, Ca o femeie în facere! Căci acum vei ieşi din cetate, Vei locui în câmp, Şi vei merge până la Babilon; Acolo vei fi mântuită; Acolo te va răscumpăra Domnul din mâna inamicilor tăi, 11 Dar acum adunatu-s’au asupra ta popoare multe, Care zic: S’a pângărit, Şi ochiul nostru vede împlinită dorinţa sa asupra Sionului. 12 Dar ei nu cunosc cugetele Domnului, Nici nu înţeleg sfatul său; Că îi va aduna, ca pe snopi în arie, 13 Scoală-te, şi treeră, fiică a Sionului! Căci voiu face cornul tău de fier, Şi copitele tale le voiu face de aramă; Şi vei sfărâma popoare multe; Şi voiu sfinţi prăzile lor Domnului, Şi averea lor Domnului a tot pământul. 14 Acum strânge-te în cete, Sioane, fiică a cetelor! Pus-a inamicul asupră-ne împresurarea; Lovesc pe judecătorii lui Israel cu vergi preste falcă.