1 Dar tu, Betlehem-Efrata, Deşi mic eşti între miile lui Iuda, Totuşi din tine va ieşi cel ce va fi domn în Israel, Ieşirile căruia sunt din vechime, din zile vechi. 2 Pentru aceasta îi va lăsa, Până în timpul în care născătoarea va naşte; Atuncia rămăşiţa fraţilor săi se va întoarce cu fiii lui Israel. 3 Şi va sta, şi va paşte cu puterea Domnului, Cu măreţia numelui Domnului, Dumnezeului său; Şi vor rămânea singuri; Căci acum se va mări până la marginile pământului. 4 Şi aceasta va fi pacea. După ce va veni Asirianul în pământul nostru, Şi va călca în palaturile noastre, Atuncia vom ridica asupră-i şeapte păstori Şi opt bărbaţi unşi. 5 Aceştia vor pustii pământul Asiriei cu sabie, Şi pământul lui Nimrod la întrările lui, Şi ne va mântui de Asirian, Dacă va veni în pământul nostru, Şi dacă va călca hotarele noastre.
6 Şi rămăşiţa lui Iacob va fi în mijlocul multor popoare, Ca roua dela Domnul, Ca ploaia măruntă pe iarbă, Ce nu aşteaptă pe om, Nici întârzie pentru fiii oamenilor. 7 Şi rămăşiţa lui Iacob va fi între popoare, În mijlocul multor popoare, Ca leul în mijlocul fiarelor sălbatice, Şi ca puiul de leu în mijlocul turmelor de oi, Care, când trece, calcă şi sfâşie, Şi nu este cine să mântuie. 8 Mâna ta se va înălţa asupra apăsătorilor tăi, Şi toţi inamicii tăi se vor stârpi. 9 Şi în ziua aceea, zice Domnul, Voiu stârpi caii tăi din mijlocul tău, Şi voiu pierde carăle tale. 10 Şi voiu stârpi cetăţile întărite ale pământului tău, Şi voiu surpa toate întăririle tale. 11 Voiu stârpi fermecătoriile din mâna ta, Şi nu vei avea prezicători de timp. 12 Voiu stârpi chipurile tale cele cioplite, Şi stâlpii tăi din mijlocul tău; Şi nu te vei mai închina făpturii mânilor tale; 13 Voiu smulge Astarteele tale din mijlocul tău; Şi voiu surpa cetăţile tale; 14 Şi voiu face răsbunare cu mânie şi cu urgie asupra popoarelor, Care nu m’au ascultat.