1 Ascultaţi acum ce zice Domnul! Scoală-te, şi te judecă înaintea munţilor, Şi să audă colinele vocea ta. 2 Ascultaţi, munţilor, pricina Domnului, Şi voi, temeliile cele tari ale pământului! Căci Domnul are pricină cu poporul său, Şi voeşte să se judece cu Israel. 3 Poporul meu, ce ţi-am făcut? Şi cu ce te-am ostenit? Răspunde-mi! 4 Căci te-am scos din pământul Egiptului, Şi te-am răscumpărat din casa robiei, Şi am trimis înaintea ta pe Moisi, pe Aaron şi pe Miriam. 5 Poporul meu, aminteşte-ţi ce a plănuit Balak, regele Moabului, Şi ce i-a răspuns Balaam, fiul lui Beor, Dela Şittim până la Ghilgal, Ca să cunoşti îndurarea Domnului. 6 Cu ce voiu întâmpina pe Domnul, Şi cu ce mă voiu pleca înaintea Preaînaltului Dumnezeu? Oare îl voiu întâmpina cu arderi de tot, Cu viţei de un an? 7 Dar avea-va plăcere Domnul în miile de berbeci, Sau în zecile de mii de râuri de oleiu? Sau îi voiu da pe întâiu născutul meu pentru fărădelegea mea, Fructul corpului meu pentru păcatul sufletului meu?
8 El ţi-a arătat, omule, ce este bine: Şi ce cere Domnul dela tine, Decât numai de a face dreptatea, a iubi îndurarea, Şi a umbla umilit cu Dumnezeul tău. 9 Vocea Domnului strigă către cetate, Şi cel înţelept priveşte numele tău; Ascultaţi varga, şi pe cel ce a rânduit-o.
10 Au doară mai află-se tezaurele nelegiuirii în casa nelegiuitului, Şi efă slabă, urîtă? 11 Au doară socoti-voiu curat pe cel cu cumpene nedrepte, Şi cu sacul cu pietre înşelătoare? 12 Căci avuţii ţării sunt plini de nedreptate, Şi locuitorii ei au vorbit minciuni, Şi limba lor este înşelătoare în gura lor. 13 Deaceea lovitu-te-am până la rană, Pustiitu-te-am pentru păcatele tale. 14 Tu vei mânca, dar nu te vei sătura; Şi foamea va fi în mijlocul tău, Vei scoate de dinaintea inamicului; Dar nu vei scăpa nimic; Şi ce vei scăpa, voiu da săbii. 15 Vei sămâna, dar nu vei secera; Vei călca măsline, dar nu te vei unge cu oleiu, Şi struguri, dar nu vei bea vin. 16 Căci s’au păzit aşezămintele lui Omri, Şi toate lucrurile casei lui Ahab, Şi aţi mers în sfaturile lor; Ca eu să te dau pustiirii, Şi pe locuitorii tăi batjocurii, Şi să purtaţi ocara poporului meu.