1 Şi când se apropiară ei de Iersalim, la Betfaghe şi Betania, spre muntele măslinilor, trimite pe doi dintre ucenicii săi şi le zice:
2 Mergeţi în satul ce este înaintea voastră: şi îndată intrând într’însul veţi aflà un mânz legat, pe care n’a şezut încă nimenea dintre oameni. Deslegaţi-l şi aduceţi-l.
3 Şi dacă cineva v’ar zice: pentru ce faceţi asta? Spuneţi că Domnul are trebuinţă de el, şi îndată îl trimite iarăşi aci.
4 Şi se duseră şi aflară mânzul legat la uşă afară la drum, şi-l deslegară.
5 Şi unii dintre cei care stăteau acolo le ziceau: Ce faceţi deslegând mânzul?
6 Iar ei le spuseră cum a zis Iisus, şi îi lăsară.
7 Şi aduc mânzul la Iisus, şi pun pe dânsul vestmintele lor, şi el şezù pe dânsul.
8 Şi mulţi aşternură vestmintele lor pe cale; iar alţii frunziş, pe care îl tăiaseră din ţarini.
9 Şi cei care mergeau înainte, şi cei care veneau în urmă strigau: Osana „binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului:”
10 Binecuvântată este împărăţia viitoare a Tatălui nostru David, Osana în cele de sus.
11 Şi intră în Ierusalim în templu; şi privind împrejur toate, târziu fiind acum ceasul, ieşì la Betania, cu cei doisprezece.
12 Şi a doua zi, ieşind ei din Betania, flămânzì.
13 Şi văzând de departe un smochin având frunze, venì, poate va găsì ceva într’însul; şi venind la el nu găsì nimic afară de frunze căci nu erà timp de smochine.
14 Şi răspunzând Iisus îi zise: de acum înainte în veci să nu mai mănânce nimenea rod din tine. Şi ucenicii lui ascultau.
15 Şi ei vin la Ierusalim. Şi Iisus intrând în templu începù să deà afară pe cei care vindeau şi pe cei care cumpărau în templu, şi răsturnă mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei,
16 Şi nu îngăduià ca să ducă cineva vas prin templu,
17 Şi învăţà şi le ziceà: Nu este scris că „casa mea casă de rugăciune se va chema” pentru toate neamurile? Iar voi aţi făcut-o „peşteră de tâlhari.”
18 Şi auziră mai marii preoţilor şi cărturarii, şi căutau cum să-l pearză: căci se temeau de dânsul, pentru că toată gloata erà uimită de învăţătura lui.
19 Şi când se făcù seară, ieşì afară din cetate.
20 Şi trecând ei dimineaţa văzură smochinul uscat din rădăcini.
21 Şi aducându-şi aminte Petru îi zise: Rabi, iată smochinul pe care-l blestemaşi s’a uscat.
22 Şi răspunzând Iisus le zice: aveţi credinţă în Dumnezeu.
23 Adevăr zic vouă că oricine va zice muntelui acestuia: Ridică-te şi aruncă-te în mare, şi nu se va îndoì în inima sa, ci va crede că se va face ce zice, acela va aveà orice zice.
24 De aceea zic vouă, toate câte vă rugaţi şi cereţi, credeţi că aţi luat şi veţi aveà
25 Şi când staţi rugându-vă iertaţi dacă aveţi ceva împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşalele voastre.
26 Iar dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu va iertà greşalele voastre.
27 Şi ei vin iarăşi la Ierusalim. Şi umblând el în templu vin la dânsul mai marii preoţilor şi cărturarii şi bătrânii.
28 Şi îi ziceau: Cu ce putere faci acestea? Sau cine ţi-a dat puterea aceasta ca să faci acestea?
29 Iar Iisus răspunzând le zise! Vă voiu întrebà şi eu un cuvânt şi răspundeţi-mi, şi voiu spune vouă cu ce putere fac acestea.
30 Botezul lui Ioan erà din cer sau dela oameni? Răspundeţi-mi.
31 Şi cugetau întru sine zicând: Dacă zicem din cer, va zice: Pentru ce dar n’aţi crezut lui?
32 Dar să zicem: Dela oameni? Se temeau de popor; căci toţi ţineau într’adevăr pe Ioan că erà profet.
33 Şi răspunzând lui Iisus zic: Nu ştim. Şi Iisus le zice: Nici eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.