1 Şi sculându-se de acolo vine în ţinutul Iudeii anume pe dincolo de Iordan: şi iarăşi se strâng gloate spre dânsul.
2 Şi iarăşi îi învăţà, după cum aveà obiceiu. Şi apropiindu-se fariseii îl întrebau dacă se cade bărbatului să lase femeia, ispitindu-l ei.
3 Iar el răspunzându-le zise: Ce v’a rânduit Moise?
4 Iar ei ziseră: Moise dete voe să-i scrie carte de despărţire şi să o lase.
5 Şi Iisus le zise: În vederea învârtoşării inimii voastre vă scrise această poruncă.
6 Dar dela început de făptură „bărbat şi femeie i-a făcut pe dânşii:
7 De aceea va lăsà omul pe tatăl său şi pe muma sa, şi se va lipì de femeia sa,
8 Şi vor fi cei doi un trup”, încât nu mai sunt doi ci un trup.
9 Deci ceea ce Dumnezeu împreună, omul să nu despartă.
10 Şi în casă iarăşi îl întrebară ucenicii despre aceasta.
11 Iar el le zice: Oricine va fi lăsat pe femeia sa şi se va fi însurat cu alta, săvârşeşte adulter faţă cu dânsa;
12 Şi dacă ea lăsând bărbatul ei se va fi măritat cu altul, săvârşeşte adulter.
13 Şi aduceau la dânsul copiii, ca să-i atingă pe ei: dar ucenicii înfruntau pe cei care îi aduceau.
14 Iar Iisus văzând se mâhnì adânc şi le zise: Lăsaţi copiii să vină la mine, nu-i opriţi: Căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia.
15 Adevăr zic vouă, oricine nu va fi primit împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intrà într’însa.
16 Şi îmbrăţişându-i binecuvântà, punând mânile asupra lor.
17 Şi ieşind el în cale, alergând unul şi îngenunchiând înaintea lui îl întrebă: Învăţătorule bune, ce să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?
18 Iar Iisus îi zise: Pentru ce mă numeşti bun? Nimenea nu este bun decît numai unul Dumnezeu.
19 Ştii poruncile: „nu săvârşi adulter, nu omorî, nu furà, nu mărturisi mincinos, nu nedreptăţi, cinsteşte pe tatăl tău şi pe muma ta.”
20 Iar el îi zice: Învăţătorule, toate acestea le-am păzit din tinereţea mea.
21 Şi Iisus uitându-se la el, îl iubì şi-i zise: Una îţi lipseşte: Du-te, vinde toate câte ai şi dă săracilor, şi vei avea comoară în cer; Şi vino urmează-mi,
22 Dar el mâhnindu-se de cuvântul acesta plecă întristat; căci ave avuţii multe.
23 Şi Iisus uitându-se împrejur zise ucenicilor săi: Cât de greu vor intra avuţii în împărăţia lui Dumnezeu.
24 Iar ucenicii erau uimiţi de cuvintele lui. Dar Iisus iarăşi răspunzând le zice: Copii, cât de greu este a intrà în împărăţia lui Dumnezeu aceia care se încred în avuţii.
25 Mai lesne este pentru o cămilă să treacă prin urechea acului decât pentru un avut să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
26 Iar ei se înfiorară mai mult zicând între dânşii: Şi cine poate fi mântuit?
27 Iar Iisus uitându-se la dânşii zise: La oameni este cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu: Căci tot este cu putinţă la Dumnezeu.
28 Şi Petru începù a-i zice: Iată noi lăsarăm tot, şi ţi-am urmat ţie.
29 Atuncia răspunzând Iisus zise: Adevăr zic vouă, nu este nimenea care lasă casă sau fraţi sau surori sau mumă sau tată sau femeie sau copiii sau ţarine pentru mine şi pentru evangelie.
30 Dacă nu va fi luat însutit acum în timpul acesta case şi fraţi şi surori şi mume şi copii şi ţarine printre urmăriri, şi în veacul viitor viaţă vecinică.
31 Mulţi dar fiind întâiu vor fi în urmă, şi cei din urmă vor fi întâiu.
32 Şi ei erau pe cale mergând în sus la Ierusalim, şi Iisus mergeà înaintea lor, şi erau uimiţi, iar cei care urmau se temeau. Şi luând la sine iarăşi pe cei doisprezece începù a le spune cele ce erau să i-se întâmple.
33 Că iată mergem în sus la Ierusalim şi Fiul omului va fi dat mai marilor preoţilor şi cărturarilor, şi îl vor osândì la moarte, şi-l vor dà în mâna păgânilor.
34 Şi-l vor batjocurì, şi-l vor scuipà, şi-l vor biciuì, şi-l vor omorî, dar după trei zile se va sculà.
35 Şi vin la dânsul Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedeu, zicându-i: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere dela tine.
36 Iar el le zise: Ce voiţi ca eu să vă fac?
37 Iar ei ziseră: Dă-ne să şedem unul de-a dreapta ta, şi altul de-a stânga ta în mărirea ta.
38 Dar Iisus le zise: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi beà paharul pe care îl beau eu, sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care mă botez eu?
39 Şi ei îi ziseră: Putem. Iar Iisus le zise: Paharul pe care îl beau eu îl veţi beà, şi cu botezul cu care mă botez eu veţi fi botezaţi:
40 Dar a şedeà de-a dreapta mea sau de-a stânga nu este al meu a dà, ci se va dà acelora pentru care s’a gătit.
41 Şi auzind cei zece începură a se mâhni adânc asupra lui Iacob şi Ioan.
42 Şi chemându-i la sine Iisus le zice:Ştiţi că cei care se par a domnì preste păgâni îi stăpânesc pe aceştia, şi cei mari ai lor întrebuinţează puterea asupra lor.
43 Dar nu astfel este între voi; ci care ar voì să fie mare între voi, va fi slujitorul vostru,
44 Şi care ar voì să fie întâiu între voi, va fi sluga tuturor;
45 Căci şi Fiul omului n’a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să deà sufletul său preţ de răscumpărare pentru mulţi.
46 Şi ei vin la Ierichon, şi pornind el dela Ierichon şi ucenicii lui şi gloată multă, şedeà lângă cale un orb cerşitor, Bartimeu fiul lui Timeu.
47 Şi auzind că este Iisus Nazareanul, începù a strigà şi a zice: Fiule al lui David, Iisuse, fie-ţi milă de mine.
48 Şi-l înfruntau mulţi ca să tacă, dar el cu mult mai tare strigà: Fiule al lui David, fie-ţi milă de mine.
49 Şi stând Iisus zise: Chemaţi-l. Şi ei chemară pe orb zicându-i: Îndrăzneşte: Scoală, te cheamă.
50 Iar el aruncând la o parte vestmântul său, sărind venì la Iisus.
51 Şi răspunzând Iisus îi zise: Ce voeşti să-ţi fac? Iar orbul îi zise: Rabuni, să văz.
52 Şi Iisus îi zise: Du-te; Credinţa ta te-a scăpat. Şi îndată văzù, şi îi urmă pe cale.