1 Şi zise lor: Adevăr zic vouă că sunt unii din cei de faţă care nu vor gustà moarte până ce nu vor fi văzut împărăţia lui Dumnezeu venită întru putere.
2 Şi după şase zile Iisus ià cu sine pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan şi-i duce pe dânşii pe un munte înalt, singuri la o parte.
3 Şi se schimbă la faţă înaintea lor; şi vestmintele lui se făcură strălucitoare foarte albe, cum înălbitor pe pământ nu poate înălbì astfel.
4 Şi li se arătă lor, Ilie împreună cu Moise, şi vorbiau împreună cu Iisus.
5 Şi începând Petru zice lui Iisus: Rabi, este bine ca să fim aici, şi să facem trei colibi, ţie una şi lui Moise una şi lui Ilie una.
6 Căci nu ştià ce să răspunză, fiindcă erau plini de spaimă.
7 Şi se făcù un nour umbrindu-i pe dânşii, şi fù un glas din nour zicând: Acesta este Fiul meu cel iubit; ascultaţi de dînsul.
8 Şi deodată privind ei împrejur nu văzură pe nimenea decât numai pe Iisus singur cu dânşii.
9 Şi dându-se ei jos de pe muntele acela le poruncì ca să nu spue la nimenea cele ce văzură, decât numai când Fiul omului se va fi sculat dintre morţi.
10 Şi ei ţinură cuvântul în sine cercetând împreună între dânşii ce însemnează a se sculà dintre morţi.
11 Şi-l întrebau zicând: Pentru ce zic fariseii şi cărturarii că trebue să vină mai întâiu Ilie?
12 Iar el zise: Ilie venind mai întâiu, întocmeşte iarăşi toate. Dar cum este scris cu privire la Fiul omului? Să sufere multe şi să fie socotit drept nimic.
13 Dar zic vouă că Ilie a şi venit, şi făcură cu el câte voiră, după cum este scris cu privire la dânsul.
14 Şi venind ei la ucenici văzură gloată multă împrejurul lor şi cărturarii pricindu-se împreună cu dânşii.
15 Şi îndată toată gloata văzându-l rămase uimită şi alergând spre el îi urau de bine.
16 Şi îi întrebă: Pentru ce vă priciţi cu dânşii?
17 Şi răspunse lui unul din gloată: Învăţătorule, adusei la tine pe fiul meu, având duh mut,
18 Şi oriunde l-a apucat, îl sgudue; şi el spumează şi scrâşneşte dinţii şi se usucă; şi am zis ucenicilor tăi să-l deà afară, dar nu fură în stare.
19 Iar el răspunzându-le zice: O neam necredincios, până când voiu fi cu voi? Până când vă voiu îngăduì? Aduceţi-l la mine.
20 Şi-l aduseră la dânsul. Şi văzându-l duhul îndată îl scutură tare,şi căzând la pământ se svârcolea spumând.
21 Şi întrebă pe tatăl lui: Cât timp este de când i-a venit aceasta? Iar el zise: Din copilărie;
22 Şi de multe ori l-a aruncat chiar în foc şi în apă, ca să-l pearză; Dar dacă poţi ceva, ajută-ne, fiindu-ţi milă de noi.
23 Iar Iisus îi zise: „dacă poţi”; tot este cu putinţă celui care crede.
24 Şi îndată strigând tatăl copilului zise: Cred, ajută necredinţei mele.
25 Iar Iisus văzând că aleargă aci gloata, certă duhul necurat zicându-i: Duh mut şi surd, eu îţi poruncesc, Ieşi afară din el, şi să nu mai intrì întrânsul.
26 Şi strigând şi tare sguduindu-l ieşì afară; şi copilul fù ca un mort, încât mulţi ziceau că a murit.
27 Dar Iisus apucând mâna lui îl ridică, şi el se sculă.
28 Şi intrând el în casă ucenicii lui îl întrebară la o parte: Pentru ce noi nu puturăm să-l dăm afară?
29 Şi le zise: acest fel prin nimic nu poate ieşì afară, decât numai prin rugăciune şi postire.
30 Şi ieşind ei deacolo treceau prin Galilea, şi nu voià ca să ştie cineva.
31 Căci învăţà pe ucenicii săi, şi le ziceà că Fiul omului se dă în mâni de oameni, şi-l vor omorî, şi omorît fiind după trei zile se va sculà.
32 Dar ei nu înţelegeau rostul, şi se temeau să-l întrebe.
33 Şi veniră la Capernaum; şi fiind în casă îi întrebă: Ce vă chibzuiaţi pe cale?
34 Dar ei tăceau; căci se chibzuiră între dânşii pe cale cine să fie mai mare.
35 Şi şezând chemă la sine pe cei doisprezece, şi le zice: Dacă voeşte vreunul să fie întâiu, va fi în urmă de toţi şi slujitor al tuturor.
36 Şi luând un copil îl puse în mijlocul lor, şi după ce îl îmbrăţişă le zise:
37 Oricine va fi primit în numele meu pe unul dintre aceşti copii, pe mine mă primeşte: şi oricine mă va fi primit, nu mă primeşte pe mine ci pe cel care m’a trimis pe mine.
38 Atuncia Ioan îi zise: Învăţătorule, ştim pe unul care în numele tău dă afară pe demoni, care nu ne urmează şi-l oprirăm, pentru că nu ne urmà nouă.
39 Dar Iisus îi zise: Nu-l opriţi; Căci nu este nimenea care va face minune în numele meu şi va puteà numai decât să vorbească rău de mine.
40 Căci cine nu este împotriva noastră, pentru noi este:
41 Căci cine va fi dat vouă să beţi un pahar de apă în numele meu, pentru că sunteţi ai lui Hristos, adevăr zic vouă că nu va pierde plata sa.
42 Şi cine va fi sminteală unuia dintre aceşti mici care cred în mine, mai bine este pentru el dacă este pusă o piatră de moară împrejurul gâtului său şi este aruncat în mare.
43 Şi dacă te va fi smintit mâna ta, taie-o: este mai bine ca tu să intri în viaţă strâmb, decât având două mâni să te duci în gheenă în focul nestins.
44 Unde vermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
45 Şi dacă piciorul tău te sminteşte, taie-l; Este bine ca tu să intri în viaţă şchiop, decât având două picioare să fii aruncat în gheenă în focul nestins,
46 Unde vermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
47 Şi dacă ochiul tău te sminteşte, dă-l afară: Este bine pentru tine să intri cu un ochiu în împărăţia lui Dumnezeu, decât având doi ochi să fii aruncat în gheena focului.
48 Unde „vermele lor nu moare şi focul nu se stinge.”
49 Căci fiecare va fi sărat cu foc, şi orice jertfă cu sare va fi sărată.
50 Bună este sarea; iar dacă sarea se face nesărătoare, cu ce o veţi îndreptà? Aveţi sare în voi înşivă şi aveţi pace unii cu alţii.