1 Şi plecând el din templu, unul dintre ucenicii săi îi zice: Învăţătorule, vezi ce fel de pietrii şi ce fel de clădiri!
2 Şi Iisus răspunzându-i zise: Vezi aceste clădiri mari? Nu va fi lăsată piatră preste piatră care să nu fie desfăcută.
3 Şi stând el pe muntele măslinilor în faţa templului, îl întrebau la o parte Petru şi Iacob şi Ioan şi Andreiu:
4 Spune nouă, când vor fi acestea? Şi care va fi semnul, când acestea au să fie împlinite toate?
5 Iat Iisus răspunzând începù a le zice: Vedeţi să nu vă amăgească cineva.
6 Mulţi vor venì pe numele meu zicând că eu sunt, şi pe mulţi vor amăgì.
7 Iar când veţi fì auzit răsboaie şi ştiri de răsboaie, nu vă spăimântaţi; căci trebue să fie; dar nu este încă sfârşitul.
8 Căci se va ridicà neam preste neam şi împărăţie preste împărăţie; şi vor fì cutremure pe alocurea şi vor fì foamete şi turburări; început de durere vor fì acestea.
9 Voi luaţi seamă de voi înşivă căci vă vor dà la sinedrii şi în sinagogi veţi fì bătuţi şi înaintea stăpânitorilor şi împăraţilor veţi stà pentru mine, spre mărturie lor.
10 Şi evangelia trebue mai întâiu să fie predicată la toate neamurile.
11 Şi când vă duc cei care vă dau, nu îngrijiţi mai nainte ce să vorbiţi, ci vorbiţi aceea ce va fì dat vouă în acel ceas; pentru că nu sunteţi voi care vorbiţi ci Duhul Sfânt.
12 Şi va dà la moarte frate pe frate şi tată pe fiu: şi se vor sculà fiii asupra părinţilor şi-i vor omorî pe ei.
13 Şi veţi fì urîţi de toţi pentru numele meu; dar cel care rabdă până la sfârşit, acesta se va mântuì.
14 Iar când veţi fì văzut „groaza pustiirii,” – ce s’a zis de Daniel profetul – stând unde nu trebue, cine citeşte să înţeleagă, atuncia care sunt în Iudea să fugă la munţi,
15 Iar care este pe casă să nu se deà jos, nici să nu intre ca să ià ceva din casa lui;
16 Şi care este la câmp să nu se întoarcă înapoi, ca să ià vestmântul lui.
17 Vai dar celor care au în pântece şi celor care dau ţâţă în zilele acelea.
18 Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna;
19 Căci vor fì zilele acelea suferinţă, aşà cum n’a fost până acum dela început de făptură, pe care a făcut-o Dumnezeu, şi nici nu va fì.
20 Şi dacă Domnul n’ar fì scurtat zilele, n’ar scăpà nici un trup, dar pentru cei aleşi, pe care i-a ales, a scurtat zilele.
21 Şi atuncia dacă va zice cineva: Iată aci este Hristosul, sau iată colo, nu credeţi.
22 Căci se vor ridicà Hristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor face semne şi minuni, spre a duce în rătăcire, dacă se poate, chiar pe cei aleşi.
23 Dar voi luaţi seamă; Iată v’am spus dinainte toate.
24 Şi în zilele acelea, după suferinţa aceea, soarele va fì întunecat şi luna nu va dà lumina ei.
25 Şi stelele vor fì căzând din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fì sguduite.
26 Şi atuncia vor vedeà pe Fiul omului venind în nouri cu putere multă şi mărire.
27 Şi atuncia va trimite pe îngerii săi şi va adunà pe aleşii săi din cele patru vînturi, dela cea mai depărtată margine de pământ până la cea mai depărtată margine de cer.
28 Învăţaţi asemănărea dela smochin. Când ramura lui este fragedă şi înfrunzeşte, cunoaşteţi că aproape este vara;
29 Astfel şi voi, când veţi fì văzut acestea făcându-se, cunoaşteţi că el este aproape lângă uşi.
30 Adevăr zic vouă că nu va trece neamul acesta, până când să fie toate acestea.
31 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece.
32 iar despre ziua aceea sau ceas nimeni nu ştie, nici îngerii în cer, nici Fiul, fără numai Tatăl.
33 Luaţi aminte, priveghiaţi, şi rugaţi-vă, căci nu ştiţi când este timpul nemerit.
34 Ca un om ducându.se departe, lăsând casa sa şi dând slugilor sale putere, şi fiecăruia lucrul lui, şi poruncì portarului să vegheze.
35 Deci veghiaţi, căci nu ştiţi când vine stăpânul casei, seara sau la miezul nopţii sau la cântatul cocoşului sau dimineaţa;
36 Ca nu venind pe neaşteptate să vă afle dormind.
37 Iar ce zic vouă, zic tuturor, veghiaţi.