1 Iar după două zile erau Paştile şi azimele; şi mai marii preoţilor şi cărturarii căutau cum punând ei mâna pe el prin amăgire să-l omoare.
2 Căci ziceau: Nu în sărbătoare, ca să nu fie turburare a poporului.
3 Şi fiind în Betania în casa lui Simon leprosul, şezând el la masă venì o femeie având un alabastru cu mir foarte scump de nard adevărat; şi spărgând alabastrul turnă pe capul lui.
4 Şi erau unii mâhnindu-se între dânşii şi zicând: Pentru ce s’a făcut această pierdere a mirului?
5 Căci se puteà vinde acest preste trei sute de dinari şi să se deà săracilor; şi erau mânioşi pe dânsa.
6 Iar Iisus zise: Lăsaţi-o, pentru ce îi faceţi supărare? A făcut un lucru bun pentru mine.
7 Fiindcă pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi şi când voiţi puteţi să le faceţi bine, dar pe mine nu mă aveţi totdeauna.
8 Ea făcù ce putù; apucă mai nainte să-mi ungă corpul spre înmormântare.
9 Adevăr zic vouă, în toată lumea oriunde va fì predicată evangelia, se va spune şi ce a făcut aceasta spre amintirea ei.
10 Şi Iuda Iscariotu, unul din cei doisprezece, se duse la mai marii preoţilor ca să-l deà lor în mâini.
11 iar ei auzind se bucurară şi făgăduiră să-i deà argint; şi el căutà cum să-l deà la timp nimerit în mâinile lor.
12 Şi în cea dintâiu zi a azimilor, când ei înjunghiau mielul de Paşti, ucenicii săi îi zic: Unde voeşti ducându-ne să-ţi gătim ca să mănânci Paştile?
13 Şi trimite pe doi dintre ucenicii săi şi le zice: Mergeţi în oraş, şi va ieşì înaintea voastră un om ducând un vas de pământ cu apă; urmaţi lui,
14 Şi spuneşi stăpânului casei, unde va fì intrat el, că Învăţătorul zice: Unde este pentru mine casa de oaspeţi, în care să mănânc Paştile cu ucenicii mei?
15 Şi el însuşi va arătà vouă o încăpere mare sus gătită cu aşternut: şi acolo gătiţi pentru noi.
16 Şi ucenicii ieşiră şi veniră în oraş şi gătiră după cum le-a spus; şi gătiră Paştile.
17 Şi făcându-se seară, vine cu cei doisprezece.
18 şi stând ei la masă şi mâncând, Iisus zise: Adevăr zic vouă că unul dintre voi mă va dà prins, cel care mănâncă cu mine.
19 Iar ei începură a se întrista şi a-i zice unul cîte unul. Nu cumva sunt eu?
20 Iar el răspunzând le zise: Unul din cei doisprezece, care întinge cu mine în vasul de mâncare.
21 Că într’adevăr Fiul omului se duce după cum este scris despre dânsul; dar vai de omul acela prin care Fiul omului este dat prins: bine ar fì pentru el dacă nu s’ar fì născut omul acela.
22 Şi măncând ei, Iisus luând pâne, binecuvântând frânse, apoi le dete şi zise: Luaţi, mâncaţi. Acesta este trupul meu.
23 Şi luând paharul mulţumind le dete, şi beură toţi.
24 Şi le zise: Acesta este sângele meu al legii noi, el se varsă pentru mulţi.
25 Adevăr zic vouă că nu voiu beà din rodul viţei până în ziua aceea, când îl voiu beà nou în împărăţia lui Dumnezeu.
26 Şi după ce cântară lăudări, ieşiră la muntele măslinilor.
27 Şi le zice Iisus că toţi vă veţi sminti în mine în noaptea aceasta; căci este scris: „bate-voiu păstorul şi se vor împrăştia oile.”
28 Dar după învierea mea, voiu mege înainte de voi în Galilea.
29 Iar Petru îi zise: Chiar dacă toţi se vor sminti, totuşi eu nu.
30 şi Iisus îi zice: Adevăr zic ţie că tu azi în noaptea aceasta, mai nainte de-a fì cântat de două ori cocoşul, mă vei tăgăduì de trei ori.
31 Iar el mai tare ziceà: dacă ar trebuì ca să mor împreună cu tine, nu te voiu tăgăduì Asemenea şi toţi ziceau.
32 Şi vin la un loc al cărui nume este Ghetsemane, şi zice ucenicilor săi: Staţi aci până mă voiu rugà
33 Şi ià cu sine pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan, şi începù a se întristà şi a se turburà adânc,
34 Şi le zice: Întristat este foarte sufletul meu până la moarte; Rămâneţi aci şi veghiaţi.
35 Şi mergând puţin mai nainte căzù la pământ şi se rugă că dacă este cu putinţă să treacă dela el ceasul,
36 Şi ziceà: Aba, Tată, tot îţi este cu putinţă; dă la o parte dela mine acest pahar, însă nu ce voesc eu, dar ce tu voeşti.
37 Şi vine şi îi află dormind, şi îi zice lui Petru: Simone dormi? Nu avuşi tărie să veghezi un ceas?
38 Veghiaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Într’adevăr duhul este nepregetător, dar trupul neputincios.
39 Şi iar ducându-se se rugă zicând acelaşi cuvânt.
40 Şi venind iarăşi îi găsì dormind: căci ochii lor erau cu totul îngreunaţi, şi nu ştiau ce să-i răspundă.
41 Şi vine de-a treia oară şi le zice: Dormiţi de acum şi odihniţi-vă este destul; a sosit ceasul, iată fiul omului este dat în mâinile păcătoşilor.
42 Sculaţi-vă să mergem; iată s’a apropiat cel care mă dă prins.
43 Şi îndată, vorbind el încă vine dela mai marii preoţilor şi dela cărturari şi bătrâni Iuda Iscariotu, unul dintre cei doisprezece, şi cu dânsul gloată multă cu spade şi lănci.
44 Iar cel care aveà să-l deà prins pe dânsul, dase un semn învoit zicând: Pe care îl voiu fi sărutat, el este; puneţi mâna pe dânsul şi duceţi-l cu pază bună:
45 Şi venind, îndată apropiindu-se de dânsul zice: Rabi, şi îl sărută.
46 Iar ei puseră mânilepe dânsul şi-l apucară.
47 Iar unul dintre cei care steteau pe lângă dânsul trăgând spada lovì pe sluga arhiereului şi-i tăie urechea.
48 Şi răspunzând Iisus le zise. Ca la un tâlhar aţi ieşit cu spade şi lănci să mă prindeţi?
49 În fiecare zi eram la voi învăţând în templu, şi nu m’aţi apucat; dar se face ca să fie împlinite scripturile.
50 Şi lăsându-l toţi fugiră.
51 Şi un tânăr oarecare îi urmà împreună, înfăşurat fiind pe corpul gol cu un vestmânt de pânză, şi ei îl prind;
52 Dar el lăsând vestmântul de pânză, fugì gol dela ei.
53 Şi duseră pe Iisus la arhiereu, şi se adună toţi mai marii preoţilor şi bătrânii şi cărturarii.
54 Şi Petru îl urmă de departe până în lăuntru în curtea arhiereului, şi şedeà împreună cu slujitorii şi se încălzea la foc.
55 Iar mai marii preoţilor şi tot sinedriul căutau împotriva lui Iisus mărturie spre a-l omorî, şi nu aflau.
56 Căci mulţi mărturisau mincinos împotriva lui, şi mărturiile nu se potriveau.
57 Şi unii sculându-se mărturiseau mincinos împotriva lui zicând.
58 Că noi l-am auzit zicând că eu voiu dărâma templul acesta care este făcut de mâni, şi în trei zile voiu clădi altul nefăcut de mâni.
59 Şi nici aşa nu se potrivià mărturia lor.
60 Şi sculându-se arhiereul în mijloc întrebă pe Iisus zicând: Nu răspunzì nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva ta?
61 Dar el tăcea şi nu răspunse nimic. Arhiereul iarăşi îl întrebă şi-i zice:Tu eşti Hristosul, fiul celui binecuvântat?
62 Iar Iisus zise: Eu sunt, şi veţi vedeà pe Fiul omului stând de-a dreapta puterii şi venind între nourii cerului.
63 Iar arhiereul sfâşiind vestmintele sale zice: Ce mai avem trebuinţă de martori?
64 Aţi auzit defăimarea: Ce vi se pare vouă: Iar ei toţi îl osândiră că este vinovat de moarte.
65 Şi unii începură a-l scuipà şi a-i acoperì faşa şi a-l pălmuì şi a-i zice: Profeţeşte, şi slujitorii îl primiră în bătăi cu nuele.
66 Şi Petru fiind jos în curte, vine una dintre slujnicele arhiereului,
67 Şi văzând pe Petru încălzindu-se, uitându-se la el zice: Şi tu erai cu Iisus Nazareanul.
68 Dar el tăgăduì zicând: Nici nu ştiu, nici nu înţeleg ce zici. Şi ieşì afară înaintea curţii; şi cântă cocoşul.
69 Şi slujnica văzându-l începù iar să zică celor care steteau aci că şi acesta este dintre ei.
70 Dar el iar tăgăduì. Şi preste puţin cei care steteau aci iar ziseră lui Petru: cu adevărat eşti dintre ei; Căci eşti şi Galileu; şi vorbirea ta se aseamână.
71 Iar el începù a se dà anatema şi a se jurà că nu ştiu pe omul acesta de care vorbiţi.
72 Şi îndată de-a doua oară cântă cocoşul. Şi Petru îşi aduse aminte de cuvântul cum îi zisese Iisus că mai nainte de-a fì cântat cocoşul de două ori, mă vei tăgăduì de trei ori; şi gândindu-se plângeà.