1 Şi intrând iarăşi în Capernaum după câteva zile, se auzì că este acasă.
2 Şi se adunară mulţi, încât nu mai încăpeà nici locul spre uşă, şi le vorbià lor cuvântul.
3 Şi vin aducând la dânsul pe un slăbănog purtat fiind de patru inşi.
4 Şi neputând ei a se apropià de dânsul din pricina gloatei, desfăcură acoperişul casei unde erà, şi scobind lăsară în jos patul pe care zăceà slăbănogul.
5 Şi Iisus văzând credinţa lor zice slăbănogului: fiule, iertate-ţi sunt păcatele.
6 Şi erau acolo oarecare dintre cărturari şezând şi gândind în inimile lor:
7 Pentru ce vorbeşte acesta astfel? El defaimă; cine poate iertà păcatele decât numai unul, Dumnezeu?
8 Şi îndată cunoscând Iisus cu duhul său că ei gândesc astfel în sine, zice lor: pentru ce gândiţi acestea în inimile voastre?
9 Ce este mai lesne, a zice slăbănogului: iertate-ţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te şi ià patul tău şi umblă?
10 Dar ca să ştiţi că putere are Fiul omului pe pământ a iertà păcate, zice slăbănogului:
11 Ţie zic, scoală-te ià patul tău şi mergì la casa ta.
12 Şi se sculă, şi îndată luând patul ieşì înaintea tuturor, încât toţi erau uimiţi şi măreau pe Dumnezeu zicând că astfel niciodată n’am văzut.
13 Şi ieşì iar lângă mare; şi toată gloata venià la el, şi-i învăţà.
14 Şi trecând văzù pe Levi al lui Alfeu stând la vamă, şi-i zice: urmează-mi. Şi sculându-se îi urmă.
15 Şi fù când şedeà el la masă în casa lui, şi mulţi vameşi şi păcătoşi şedeau la masă împreună cu Iisus şi cu ucenicii lui; căci erau mulţi şi-i urmau lui.
16 Şi cărturarii fariseilor. Şi văzând că mâncà cu vameşii şi păcătoşii, ziceau ucenicilor lui, că cu vameşii şi păcătoşii mănâncă şi beà?
17 Şi auzind Iisus zice lor: n’au trebuinţă de doctor cei tari, ci cei care sufere; n’am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi.
18 Şi ucenicii lui Ioan şi fariseii aveau să postească. Şi vin şi zic lui: Pentru ce ucenicii lui Ioan şi ucenici fariseilor postesc, iar ucenicii tăi nu postesc?
19 Şi Iisus le zise: Nu cumva pot prietinii mirelui să postească întrucât este mirele cu dânşii? Pe cât timp au mirele cu dânşii nu pot posti.
20 Dar vor venì zile când mirele va fi luat dela dânşii, şi atuncia vor posti în ziua aceea.
21 Nimeni nu coase bucată de petec nou la vestmânt vechiu; iar dacă coase, umplutura nouă a acelui vechiu rupe din acesta: şi o spărtură mai rea se face.
22 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, iar dacă pune, vinul cel nou va sparge burdufurile, şi vinul se pierde şi burdufurile se nimicesc; ci trebue să pună vin nou în burdufuri noi.
23 Şi se întâmplă ca El să treacă sâmbăta prin sămănături,şi ucenicii lui începură a merge pe drum smulgând spicele.
24 Şi fariseii îi ziceau: vezi, pentru ce fac sâmbăta ce nu se cuvine?
25 Şi El le zise: n’aţi cetit niciodată ce făcù David, când avù trebuinţă şi flămânzì el şi cei împreună cu el?
26 Cum intră în casa lui Dumnezeu în timpul lui Abiatar arhiereul, şi mâncă pânile punerii înainte, pe care nu se cuvine a le mâncà decât numai preoţii. Şi dete celor care erau împreună cu dânsul?
27 Şi le zise: Sâmbăta a fost făcută pentru om, şi nu omul pentru sâmbătă, astfel Domn este Fiul omului şi al sâmbetei.