1 Iată, eu trimit pe solul meu, Că să gătească calea înaintea mea; Şi deodată va întra în templul său Domnul, pe care-l căutaţi, Solul legământului, pe care-l doriţi; Iată, vine! zice Domnul, Dumnezeul oştirilor. 2 Dar cine va putea suferi ziua venirii lui, Şi cine va putea sta, când se va arăta? Căci el este ca focul topitorului, şi ca leşia albitorului; 3 Cum şeade acela, şi topeşte şi lămureşte argintul, Aşa va lămuri el pe fiii lui Levi, Şi ca aurul şi argintul îi va curăţi, Aşa că vor aduce Domnului daruri îndreptate. 4 Şi iarăşi va fi plăcut Domnului Darul lui Iuda şi al Ierusalimului, Ca în zilele din vechime, Ca în anii de mai nainte. 5 Mă voiu apropia de voiu la judecată, Şi voiu fi martor iute pentru fermecători, Pentru adulteri, şi pentru acei ce jură mincinos, Şi pentru cei ce opresc plata năimiţilor, A văduvelor şi a orfanilor, Şi cari sucesc dreptul străinului; Dar nu se tem de mine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor. 6 Căci eu, Domnul, nu mă schimb, Deaceea voi, fii ai lui Iacob, nu aţi fost pierduţi. 7 Din zilele părinţilor voştri, V’aţi abătut, dela aşezămintele mele, şi nu le-aţi păzit. Întoarceţi-vă către mine, şi eu mă voiu întoarce către voi, Zice Domnul, Dumnezeul oştirilor. Dar ziceţi: În ce să ne întoarcem? 8 Au înşela-va omul pe Dumnezeu? De căutaţi să mă înşelaţi. Dar ziceţi: În ce te înşelăm? În zecimi şi daruri. 9 Sunteţi blestemaţi cu blestem; Căci căutaţi să mă înşelaţi, un popor întreg! 10 Aduceţi toată zecimea, în casa tezaurului, Ca să fie bucate în casa mea, Şi cercaţi-mă cu aceasta, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dacă nu vă voiu deschide ferestrile cerului, Şi de nu voiu vărsa preste voi binecuvântarea preste îndestul; 11 Şi de nu voiu înfrâna pe cel mâncător pentru voi, Ca să nu vă strice fructul pământului vostru, Ca să nu mai fie neroditoare viţa voastră în câmp, Zice Domnul, Dumnezeul oştirilor. 12 Şi vă vor ferici toate popoarele; Căci voi veţi fi pământ dorit, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; 13 Cuvintele voastre s’au înăsprit asupră-mi, zice Domnul; Şi tot ziceţi: Ce am vorbit asupra ta? 14 Ziceţi: „Deşert este a servi pe Dumnezeu, Şi ce câştig este, că păzim cele de păzit ale lui, Şi că umblăm cu umilinţă înaintea Domnului, Dumnezeului oştirilor?” 15 Şi acum fericim pe cei mândri, Şi făcătorii de rele se înavuţesc, Şi, deşi blestemă pe Dumnezeu, scapă, 16 Totuşi, când cei ce se tem de Domnul, vorbesc unul altuia, Domnul ascultă, şi-i aude, Şi se scrie carte de amintire înaintea lui, Pentru cei ce se tem de Domnul, Şi gândesc la numele lui. 17 Şi vor fi aceştia, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, Tezaurul meu în ziua, pe care o pregătesc; Şi-i voiu cruţa, Precum cruţă bărbatul pe fiul său, care-i serveşte. 18 Şi vă veţi întoarce, şi veţi vedea ce deosebire este, între cel drept şi cel nelegiuit, Între cel ce serveşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-i serveşte.