1 Şi acum către voi, preoţilor, se îndreaptă îndemnul acesta: 2 De nu veţi asculta, şi de nu veţi lua la inimă, De a da onoare numelui meu, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, Voiu trimite blestem preste voi, şi blestema-voiu binecuvântarea voastră; Da, cu adevărat o voiu blestema, Fiindcă nu luaţi îndemnul meu la inimă. 3 Iată, voiu afurisi sămânţa voastră, Şi vă voiu presăra noroiu în faţă, Ca noroiul jertfelor voastre la sărbători; Acesta va fi onoarea voastră! 4 Şi veţi cunoaşte, că eu v’am trimis acest îndemn, Ca să rămână legământul meu încheiat cu Levi, Zice Domnul, Dumnezeul oştirilor. 5 Legământul meu de viaţă şi de pace era cu dânsul; Şi îl dădusem, Pentru temerea, cu care se temea de mine, Şi pentru plecarea cu care se pleca înaintea numelui meu. 6 Legea adevărului era în gura lui, Şi fărădelege nu se află pe buzele lui; În pace şi neprihănire a umblat cu mine, Şi pe mulţi i-a întors dela fărădelege. 7 Căci buzele preotului trebue să păzească cunoştinţa, Şi din gura lui să se caute învăţătura; Căci el este trimisul Domnului, Dumnezeului oştirilor. 8 Dar voi v’aţi abătut din cale, Şi pe mulţi aţi făcut să se împiedice în lege; Aţi stricat lemământul încheiat cu Levi, Zice Domnul, Dumnezeul oştirilor. 9 Deaceea vă voiu face să fiţi despreţuiţi Şi înjosiţi înaintea poporului tot; După cum nu aţi păzit căile mele, Ci în lege căutaţi la faţă.
10 Au nu toţi un părinte avem? Au nu ne-a făcut acelaşi Dumnezeu? Dece dar suntem necredincioşi unul altuia, Pângărind legământul părinţilor nostri? 11 Iuda este necredincios; În Israel şi în Ierusalim se fac urîciuni; Căci Iuda pângăreşte templul Domnului, Pe care-l iubeşte, Şi ia în căsătorie pe fiica unui zeu străin. 12 Domnul va stârpi bărbatul, care face acestea, Pe cel ce cheamă şi pe cei ce-i răspunde, Din cortul lui Iacob, Şi pe cel ce aduce daruri Domnului, Dumnezeului oştirilor. 13 Şi al doilea mai faceţi aceasta: Voi faceţi ca altarul Domnului să fie acoperit cu lacrimi, Cu plângeri şi oftări, Aşa că Domnul nu mai caută la dar, Şi nu-l mai primeşte cu plăcere din mânile voastre. 14 Şi tot voi ziceţi: De ce? Pentru că Domnul este martor între tine şi între femeia tânăreţii tale, Către care eşti necredincios, Deşi este soţia ta, şi femeia, cu care ai încheiat legământ. 15 Nici unul nu ar face aceasta, De ar mai fi rămas în el măcar un pic de duh; Căci ce voeşte unul ca acesta? El cere o seminţie dumnezeiască; Pentru aceea păziţi duhul vostru, Ca să nu fiţi necredincioşi femeii tânăreţii voastre! 16 Căci eu urăsc despărţenia, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, Şi pe cel ce acopere silnicia ca vestmântul său, Zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; Deci păziţi duhul vostru, Şi nu fiţi necredincioşi! 17 Voi osteniţi pe Domnul cu vorbele voastre: Şi mai ziceţi: Cu ce l-am ostenit? În aceea, că ziceţi: Fiecare ce face rău, Este plăcut în ochii Domnului, Şi că el de dânşii are plăcere; Sau: „Unde este Dumnezeul judecăţii?”