1 Şi a fost când sfârşi Iisus, dând învăţături celor doisprezce ucenici ai săi, trecù de acolo ca să înveţe şi să predice în oraşele lor.
2 Iar Ioan auzind în închisoare de faptele lui Hristos, trimiţând îl întrebă, prin ucenicii săi:
3 Tu eşti care vine, sau pe altul să aşteptăm?
4 Şi răspunzând Iisus, le zise: mergând spuneţi lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi:
5 Orbii văd şi şchiopii umblă, leproşii se curăţesc şi surzii aud, morţii se scoală şi săracilor se binevesteşte:
6 Şi fericit este cine nu se va fi smintit în mine.
7 Iar plecând aceştia, începù Iisus să vorbească gloatelor despre Ioan: ce aţi ieşit în pustie să vedeţi? O trestie clătinându-se de vânt?
8 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în veştminte moi? Iată cei care poartă veştminte moi, sunt în casele împăraţilor.
9 Dar ce aţi ieşit? Să vedeţi un profet? Adevăr zic vouă, şi mai mult decât un profet.
10 Acesta este despre care s-a scris: „iată eu trimit înaintea feţii tale pe îngerul meu, care va găti calea ta înaintea ta.”
11 Adevăr zic vouă, nu s’a ridicat dintre cei născuţi de femei vreunul mai mare decât Ioan Botezătorul; şi cine este mai mic în împărăţia cerurilor, este mai mare decât dânsul.
12 Din zilele lui Ioan Botezătorul şi până acum împărăţia cerurilor se ià prin stăruinţă, şi cei care întrebuinţează stăruinţa, pun mâna pe ea.
13 Căci toţi profeţii şi legea, până la Ioan profetizară.
14 Şi dacă voiţi să primiţi, el este Ilie care are să fie.
15 Cine are urechi, să auză.
16 Dar cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea unor copii, care stând în târguri, strigă către ceilalţi copii.
17 Şi zic: v’am cântat din fluer şi n’aţi jucat: v’am cântat de jale şi nu v’aţi întristat.
18 Pentru că Ioan venì nici mâncând, nici bând, şi ei zic: are demon.
19 Veni Fiul omului mâncând şi bând, şi ei zic: iată un om mâncător şi băutor de vin, prietin al vameşilor şi păcătoşilor. Şi s’a cunoscut de dreaptă înţelepciunea din lucrurile ei.
20 Atuncia începù a mustrà oraşele în care se făcuseră cele mai multe minuni ale lui, pentru ca nu s’au pocăit.
21 Vai ţie Chorazin, vai ţie Betsaida, că dacă în Tir şi Sidon s’ar fi făcut minunile ce au fost făcute în voi, de mult în sac şi cenuşă s’ar fi pocăit.
22 Dar zic vouă, Tirului şi Sidonului va fi mai uşor, în zi de judecată, decât vouă.
23 Şi tu Capernaum, nu fuşi ridicat până la cer? Până la iad vei fi pogorît: că dacă s’ar fi făcut în Sodoma minunile ce s’au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi.
24 Dar zic vouă, că pământului Sodomei va fi mai uşor, în zi de judecată decât ţie.
25 În acel timp, răspunzând Iisus, zise: te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de înţeelpţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit celor neştiutori.
26 Aşà, Tată, că aşà a fost bunăvoinţa înaintea ta
27 Orice îmi este dat mie de către Tatăl meu, şi nimeni nu cunoaşte bine pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaşte bine cineva, decât numai Fiul, şi acela căruia ar voi Fiul să-i descopere.
28 Veniţi cu mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi eu vă voi odihnì pe voi.
29 Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi dela mine, că blând sunt şi smerit cu inima, şi veţi aflà odihna sufletelor voastre.
30 Căci jugul meu este bun şi povara mea uşoară.