1 Într-acel timp, merse Iisus sâmbăta prin sămănături: şi ucenicii săi flămânziră şi începură să smulgă spice şi să mănânce.
2 Iar fariseii văzând, ziseră lui: iată ucenicii tăi fac ce nu se cade a face sâmbăta.
3 Iar el zise lor: au n’aţi cetit ce făcù David, când flămânzi şi cei care erau cu dânsul?
4 Cum intră în casa lui Dumnezeu şi mâncă pâinile punerii inainte, ceea ce nu se cădeà lui să mănânce, nici celor care erau cu dânsul, fără numai preoţilor?
5 Sau n’aţi citit în lege, că preoţii spurcă sâmbăta în templu, şi sunt fără vină?
6 Dar zic vouă, că aici este ceva mai mare decât templul.
7 Şi dacă aţi fi ştiut ce însemnează:„Milă voiesc, iar nu jertfă”, n’aţi fi osândit pe cei fără vină.
8 Căci Domn al sâmbetei este Fiul omului.
9 Şi trecând de acolo, veni în sinagoga lor.
10 Şi iată un om având mâna uscată: şi-l întrebară pe dânsul zicând: oare cade-se a tămădui sâmbăta? Pentru ca să-l învinuiască pe dânsul.
11 Iar el le zise: care om va fi între voi care va aveà o oaie, şi dacă aceasta va cădeà sâmbăta în groapă, au nu o va apucà şi o va ridicà?
12 Cât de mult deci se deosebeşte un om de oaie! Deaceea se cade a face bine sâmbăta.
13 Atuncia zice omului: întinde mâna ta; şi el o întinse şi se făcù sănătoasă ca cealaltă.
14 Iar fariseii ieşind, se sfătuiră împotriva lui cum să-l piarză.
15 Dar Iisus cunoscând, se depărtă de acolo; şi îi urmară mulţi, şi-i tămăduia pe toţi.
16 Şi-i certă ca să nu-l dea pe faţă.
17 Ca să se împliniască, ce s’a zis prin Isaia profetul, care zice:
18 „Iată Fiul meu pe care l-am ales, iubitul meu întru care a binevoit sufletul meu; pune-voi duhul meu peste dânsul şi judecată păgânilor va vesti.”
19 „Nu se va certà, nici nu va strigà, nici va auzì cineva în drumuri glasul lui.
20 Trestie zdrobită nu va frânge, şi feştilă ce face fum nu va stinge, până ce va fi pornit judecata spre biruinţă.
21 Şi în numele lui vor nădăjdui neamurile păgâne.”
22 Atuncia i-se aduse un demonizat orb şi mut: şi-l tămădui, încât mutul grăià şi vedeà.
23 Şi se mirau toate gloatele şi ziceau: nu cumva acesta este Fiul lui David?
24 Iar fariseii auzind, ziceau: acesta nu scoate afară demonii, decât prin Beelzebul, ca stăpân peste demoni.
25 Dar cunoscând gândurile lor le zise: orice împărăţie dezbinându-se în sine, este pustiită, şi orice oraş sau casă dezbinându-se în sine, nu va stà.
26 Şi dacă satan scoate afară pe satan, s’a sezbinat în sine: deci cum va stà împărăţia lui?
27 Şi dacă eu scot afară prin Beelzebul pe demoni, fiii voştri prin cine-i scot afară? De aceea ei vor fi judecătorii voştri.
28 Iar dacă eu, prin duh dumnezeieesc, scot afară pe demoni, a ajuns deci la voi împărăţia lui Dumnezeu.
29 Sau cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i răpească sculele, dacă nu va fi legat mai intâiu pe cel tare, şi atuncia îi va prăda casa?
30 Cine nu este cu mine, împotriva mea este, şi cine nu strânge cu mine, risipeşte.
31 De aceea zic vouă, orice păcat şi defăimare vor fi iertate oamenilor, dar defăimarea duhului nu va fi iertată.
32 Şi oricine va fi zis cuvânt împotriva Fiului omului, iertat va fi lui: dar oricine va fi zis împotriva duhului sfânt, nu va fi iertat lui nici în veacul acesta, nici în cel viitor.
33 Sau spuneţi că pomul este bun, şi rodul lui bun; sau spuneţi că pomul este rău şi rodul lui rău, căci din rod se cunoaşte pomul.
34 Pui de viperă, cum puteţi vorbi cele bune, fiind voi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
35 Omul bun, din comoară bună, scoate afară cele bune: şi omul rău, din comoară rea, scoate afară cele rele.
36 Şi zic vouă, că orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor zice oamenii, vor dà despre dânsul socoteală în zi de judecată.
37 Căci din cuvintele tale vei fi îndreptăţit şi din cuvintele tale vei fi osândit.
38 Atuncia îi răspunseră unii dintre cărtuari şi farisei, zicând: Învăţătorule, voim de la tine să vedem un semn.
39 Iar el răspunzând, le zise: un neam rău şi desfrânat cere semn, şi semn nu se va dà lui, decât semnul lui Iona profetul.
40 Căci după cum Iona fù în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, astfel va fi Fiul omului în inima pământului trei zile şi trei nopţi.
41 Bărbaţii din Ninevi se vor sculà la judecată cu neamul acesta şi îl vor osândi: că ei s’au pocăit la predica lui Iona, şi iată mai mult decât Iona este aci.
42 O împărăteasă de la meazăzi se va ridica la judecată cu neamul acesta şi-l va osândi, că veni dela marginile pământului să asculte înţelepciunea lui Solomon.
43 Iar când duhul necurat va fi ieşit din om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă, şi nu găseşte.
44 Atunci zice: ma voi întoarce la casa mea de unde am ieşit, şi venind o află deşertată, măturată şi gătită.
45 Atunci se duce şi ià cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el, şi intrând locuiesc aci; şi se fac cele depe urmă ale omului aceluia mai rele, decât cele dintâi. Aşà se va ântâmplà şi acestui neam rău.
46 Încă vorbind el gloatelor, iată muma şi fraţii lui stăteau afară, căutând să-i vorbească.
47 Şi zise lui oarecine: iată muma şi fraţii tăi stau afară, căutând să-ţi vorbească.
48 Iar el răspunzând zise celui care-i spuneà: cine este muma mea, şi cine sunt fraţii mei?
49 Şi întinzând mâna sa spre ucenicii săi zise: iată muma mea şi fraţii mei:
50 Căci oricine va fi făcut voia Tatălui meu, care este în ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mumă.