1 În aceea zi ieşind Iisus din casă, şedeà lângă mare.
2 Şi se adunară la dânsul gloate multe încât el intră în vas ca să şază, şi toată gloata stătea pe ţărm.
3 Şi le cuvântă lor multe în pilde, zicând: Iată ieşi semănătorul să semene.
4 Şi semânând el, unele seminţe căzură lângă cale, şi venind păsările le mâncară.
5 Iar altele căzură pe loc pietros, unde nu aveau pământ mult, şi îndată răsăriră, pentru că nu aveau pământ adânc,
6 Răsărind însă soarele fură arse de arşiţă, şi pentru că nu aveau rădăcină se uscară.
7 Iar altele căzură peste spini, şi crescură spinii şi le înăbuşiră.
8 Altele căzură peste pământul cel bun şi deteră rod, una o sută, alta şaizeci, alta treizeci.
9 Cine are urechi să audă.
10 Şi apropiindu-se ucenicii îi ziseră: pentru ce le vorbeşti în pilde?
11 Iar el răspunzând le zise: pentru că vouă vi s’a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, dar acelora nu li s’a dat.
12 Căci cine are i-se va dà şi va aveà de prisos; iar cine nu are, şi ce are se va lua de la dânsul.
13 De aceea le vorbesc în pilde, căci gloatele văzând, nu văd şi auzind, nu aud, nici nu pricep.
14 Şi se împlineşte cu dânsele profeţia lui Isaia ceea ce zice: „cu auzul veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi văzând veţi vedeà, dar nu veţi cunoaşte.
15 Căci s’a îngrăşat inima acestui popor, şi cu urechile a auzit greu, şi a închis ochii lui, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă ca să-i vindec pe ei.”
16 Fericiţi sunt ochii voştri că văd, şi urechile voastre că aud.
17 Căci adevăr zic vouă, că mulţi profeţi şi drepţi au dorit să vază ce vedeţi, şi n’au văzut, şi să auză ce auziţi, şi n’au auzit.
18 Deci voi, ascultaţi pilda sămănătorului.
19 Oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu înţelege, vine vicleanul şi răpeşte ce este semănat în inima lui; acesta este la care s’a semănat lângă cale.
20 Iar ce s’a semănat pe loc pietros, acesta este care aude cuvântul şi îndată cu bucurie îl primeşte;
21 Dar nu are rădăcină în sine, ci este până la un timp, şi întâmplându-se strâmtorare sau gonire pentru cuvânt, îndată se sminteşte.
22 Iar ce s’a semănat în spini, acesta este care aude cuvântul, dar grija lumii şi înşelăciunea bogăţiei înăbuşeşte cuvântul, şi se face neroditor.
23 Iar ce s’a semănat pe pământul bun, acesta este care aude cuvântul şi înţelege, care rodeşte şi face unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci.
24 Altă pildă le puse lor înainte, zicând: se aseamănă împărăţia cerurilor omului, care seamănă sămânţă bună în ţarina sa.
25 Dar dormind oamenii, venì vrăjmaşul lui şi semănă neghină între grâu şu se duse.
26 Iar când crescù verdeaţa şi făcù rod, atunci se arătă şi neghina.
27 Şi venind slugile stăpânului casei îi ziseră: Doamne, oare nu ai sămănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde este dar neghina?
28 Iar el le zise: un om vrăjmaş a făcut aceasta. Şi dânşii îi zic: voieşti dar să ne ducem s’o alegem?
29 Iar el zice: nu, ca nu cumva alegând neghina, să smulgeţi împreună cu dânsa şi grâul.
30 Lăsaţi să crească amândouă împreună, până la seceriş, şi în timpul secerişului voi zice secerătorilor: alegeţi mai întâi neghina şi legaţi-o snopi ca să fie arsă, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.
31 O altă pildă le puse înainte zicând: împărăţia cerurilor este asemenea unui grăunte de muştar, pe care luându-l un om, îl sămână în ţarina sa;
32 Este mai mic decât toate seminţele, dar când a crescut este mai mare decât legumele şi se face pom, încât vin păsările cerului şi stau în ramurile lui.
33 O altă pildă le vorbì: împărăţia cerurilor este asemenea unui aluat, pe care luându-l o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină până ce s’a dospit tot.
34 Toate acestea le vorbì Iisus în pilde gloatelor, şi fără pilde nu le vorbià nimic.
35 Ca să se împliniască ce s’a zis prin profetul care zice: „deschide-voi gura mea în pilde, spune-voi tare cele ascunse dela întemeierea lumii.”
36 Atuncia lăsând gloatele se duse în casa sa; şi se apropiară de dânsul ucenicii lui zicând: desluşeste-ne nouă pilda cu neghina ţarinei.
37 Iar el răspunzând zise: cel care samănă sămânţa cea bună este Fiul omului.
38 Iar ţarina este lumea: sămânţa cea bună, aceştia sunt fiii împărăţiei, iar neghina sunt fiii celui rău.
39 Vrăjmaşul care a sămânat-o este diavolul: iar secerişul este sfârşitul lumii, şi secerătorii sunt îngerii.
40 Deci după cum se alege neghina şi se arde în foc, astfel va fi la sfârşitul lumii.
41 Va trimite Fiul omului pe îngerii săi şi vor culege din împărăţia lui toate smintelile şi pe cei care fac fărădelegea.
42 Şi-i vor aruncà pe ei în flacăra focului; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
43 Atuncia drepţii vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi, să auză.
44 Împărăţia cerurilor este asemenea unei comori ascunse în ţarină, pe care găsind-o un om a ascuns-o, şi de bucurie pentru ea se duce şi vinde toate câte le are şi cumpără ţarina aceea.
45 Împărăţia cerurilor este iarăşi asemenea unui om negustor, căutând mărgăritare bune.
46 Şi găsind un mărgăritar de mult preţ, ducându-se vândù tot ce aveà şi-l cumpără.
47 Împărăţia cerurilor este iarăşi asemenea unui năvod aruncat în mare şi care prinde de tot felul:
48 Pe care când s’a umplut trăgându-l năvodarii pe ţărm şi aşezându-se au ales în vase ce erà bun, iar ce erà rău au aruncat afară.
49 Astfel va fi la sfârşitul lumii: vor ieşi îngrii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul drepţilor.
50 Şi îi vor aruncà pe dânşii în flacăra focului: acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
51 Aţi înţeles toate acestea? Ei îi răspund: aşà Doamne.
52 Iar el le zise: de aceea orice cărturar care a fost făcut ucenic al împărăţiei cerurilor este asemenea unui om, stăpân al casei, care scoate din comoara sa cele noi şi cele vechi.
53 Şi a fost când sfârşì Iisus pildele acestea, se duse de acolo.
54 Şi venind în patria sa îi învăţà pe dânşii în sinagoga lor, încât ei stăteau uimiţi şi ziceau: de unde are acesta înţelepciunea aceasta şi puterile.
55 Oare nu este el fiul teslarului? Nu se numeşte oare muma lui Maria şi fraţii lui Iacob şi Iosif şi Simon şi Iuda?
56 Şi surorile lui nu sunt oare toate la noi?Deci de unde are dânsul toate acestea?
57 Şi se sminteau întru el. Iar Iisus le zise: nu este un profet dispreţuit, decât în patria şi casa sa.
58 Şi nu făcù aici multe minuni pentru necredinţa lor.