1 În timpul acela auzi Irod tetrarhul vestea despre Iisus.
2 Şi zise: oamenilor săi: acesta este Ioan Botezătorul: el s’a sculat din morţi, şi de aceea puterile lucrează în el.
3 Pentru că Irod prinzând pe Ioan îl legă şi-l puse în închisoare pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său.
4 Căci Ioan ziceà: nu ţi se cuvine ţie s’o ai pe dânsa.
5 Şi voind să-l omoare se temù de gloată, că-l aveà pe dânsul ca pe un profet.
6 Şi sărbătorindu-se ziua naşterii lui Irod, fiica Irodiadei jucă înaintea oaspeţilor şi plăcù lui Irod:
7 De aceea cu jurământ făgăduì să-i deà orice ar cere.
8 Iar ea îndemnată fiind de muma sa, dă-mi, zice, aici pe disc capul lui Ioan Botezătorul.
9 Şi întristându-se împăratul pentru jurământ şi pentru cei care şedeaù împreună cu el la masă poruncì să se deà,
10 Şi trimiţând tăie capul lui Ioan în închisoare.
11 Şi se aduse capul lui pe un disc şi fù dat fetei şi-l duse mumei sale.
12 Şi venind ucenicii lui luară corpul mort şi-l înmormântară, şi ducându-se deteră de ştire lui Iisus.
13 Iar Iisus auzind se depărtă de acolo într’un vas în loc pustiu la o parte, şi auzind gloatele îi urmară pe jos din oraşele, lor.
14 Şi ieşind văzù gloată multă, şi i-se făcù milă de ei şi tămăduì pe bolnavii lor.
15 Şi făcându-se seară se apropiară de dânsul ucencii zicând: pustiu este locul şi ceasul a trecut acum; deci dă drumul gloatelor ca ducându-se în sate să-şi cumpere de mâncare.
16 Iar Iisus le zise: n’au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce.
17 Dar dânşii îi zic nu avem aci decât cinci pâni şi doi peşti.
18 Şi le zise: aduceţi-mi acestea aci.
19 Şi poruncind ca gloatele să şează la masă pe verdeaţă, luând cele cinci pâni şi cei doi peşti, căutând spre cer binecuvântă pânile, şi frângând dete ucenicilor pânile, iar ucenii gloatelor.
20 Şi mâncară toate şi se săturară, şi strânseră prisosul de fărămituri douăsprezece coşuri pline.
21 Iar cei care mâncaseră erau bărbaţi ca la cinci mii afară de femei şi copii.
22 Şi îndată silì pe ucenicii săi să intre în vas şi să treacă înaintea lui de cealaltă parte, până ce va fi dat drumul gloatelor.
23 Şi după ce a dat drumul gloatelor se suì pe munte la o parte ca să se roage. Şi făcându-se seară erà singur acolo.
24 Iar vasul erà acum în mijlocul mării muncindu-se de valuri; deoarece vântul erà împotrivitor.
25 Şi la a patra strajă din noapte venì la dânşii umblând pe mare.
26 Văzându-l dar ucenicii umblând pe mare se spăimântară, zicând, că este o nălucă, şi de frică strigară.
27 Dar Iisus îndată le vorbì zicând, îndrăzniţi, eu sunt: nu vă temeţi.
28 Şi răspunzându-i Petru zise: Doamne, dacă eşti tu, porunceşte să viu la tine pe apă.
29 Iar el zise: Vino. Şi dându-se jos din vas, Petru merse pe apă şi venì la Iisus.
30 Văzând însă vântul tare se temù, şi începând a se afundà în mare strigă zicând: Doamne, scapă-mă.
31 Atuncia Iisus îndată întinzând mâna îl apucă şi-i zise: puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
32 Şi suindu-se ei în vas se potolì vântul.
33 Iar cei din vas venind se plecară înaintea lui zicând: adevărat Fiul lui Dumnezeu eşti.
34 Şi trecând veniră în pământul Genezaret.
35 Dar cunoscându-l oamenii locului aceluia, trimiseră în tot ţinutul acela şi-i aduseră pe toţi bolnavii,
36 Şi-l rugau ca numai să atingă ciucurii veştmântului său, şi câţi atinseră fură scăpaţi cu desăvârşire.