1 Atuncia vin la Iisus cărturarii şi fariseii din Ierusalim zicând:
2 Pentru ce ucenicii tăi calcă rânduiala bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă pâne.
3 Iar el răspunzând le zise, pentru ce şi voi călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru rânduiala voastră?
4 Căci Dumnezeu a zis: „Cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta, şi cine vorbeşte de rău pe tată sau pe mamă să moară negreşit.”
5 Iar voi ziceţi: cine va fi zis tatălui sau mamei: dăruit este Domnului orice ai folosi dela mine; acela neapărat nu va cinsti pe tatăl sau pe mama sa.
6 Deci aţi desfiinţat legea lui Dumnezeu pentru rânduiala voastră.
7 Făţarnicilor, bine a profeţit despre voi Isaia zicând:
8 „Poporul acesta cu buzele mă cinstesc, dar inima lor departe este de mine:
9 În zadar mă cinstesc învăţând învăţături, ce sunt porunci omeneşti.”
10 Şi chemând la sine gloata zise lor: ascultaţi şi înţelegeţi;
11 Nu ce intră pe gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.
12 Atuncia apropiindu-se ucenici îi zic: ştiţi că fariseii auzind cuvântarea s’au smintit?
13 Iar El răspunzând zise: orice sad, pe care nu l-a sădit Tatăl meu cel ceresc, va fi desrădăcinat.
14 Lăsaţi-i pe dânşii; orbi sunt arătătorii de drum la orbi; iar un orb dacă va arăta drumul la alt orb, amândoi vor cădeà în groapă.
15 Atuncia răspunzând Petru îi zise: desluşeşte nouă pilda aceasta.
16 Iar el zise: şi voi nu pricepeţi încă?
17 Nu înţelegeţi că orice intră în gură se duce în pântece şi se aruncă în cloacă?
18 Dar cele ce pornesc din gură ies din inimă, şi acelea spurcă pe om.
19 Căci din inimă ies gândiri rele, omoruri, adulter, desfrânare, furturi, mărturii mincinoase, defăimări.
20 Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mâncà cu mâini nespălate nu spurcă pe om.
21 Şi ieşind de acolo Iisus se duse în părţile Tirului şi Sidonului.
22 Şi iată o femeie Cananee ieşind din laturile acelea strigă zicând: milueşte-mă, Doamne, Fiul lui David: fiica mea este muncită rău de demon.
23 Iar el nu-i răspunse un cuvânt. Şi apropiindu-se de dânsa ucenicii săi îl rugau zicând: dă-i drumul că strigă în urma noastră.
24 Şi răspunzând zise: nu sunt trimis decât la oile cele pierdute de casa lui Israel.
25 Şi venind ea i-se închină zicând: Doamne, ajută-mi.
26 Iar el răspunzând zise: nu se cuvine a luà pânea copiilor şi a o aruncà cânilor.
27 Şi ea zise aşà este, Doamne, dar şi cânii mănâncă din fărămiturile ce cad de la masa stăpânilor lor.
28 Atuncia răspunzând Iisus îi zice: femeie, mare este credinţa ta; fie ţie cum voieşti. Şi se însănătoşi fiica ei din acel ceas.
29 Şi trecând de acolo Iisus se duse lângă marea Galileii şi suindu-se pe munte şezù acolo.
30 Şi veniră la dânsul gloate multe, având cu dânsele şchiopi, orbi, muţi, strâmbi şi alţi mulţi, şi-i aruncară lângă picioarele lui şi el îi tămăduì.
31 Astfel că gloata se minună văzând pe mulţi vorbind, pe strâmbi sănătoşi, pe şchiopi umblând şi pe orbi văzând: şi măriră pe Dumnezeul lui Israel.
32 Atuncia Iisus chemând la sine pe ucenicii săi îi zise: îmi este milă de gloată, că de trei zile acum stăruesc lângă mine şi nu au ce să mănânce; şi a le dà drumul nemâncate nu voiesc, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.
33 Iar ucenicii îi zic: de unde avem noi în pustie atâtea pâni încât să săturăm atâta gloată?
34 Şi Iisus le zice: câte pâni aveţi? Iar ei zic: şapte şi puţini peştişori.
35 Şi porunci gloatelor să şază jos pe pământ,
36 Şi luând cele şapte pâni şi peşti, mulţumind frânse şi dete ucenicilor, iar ucenicii gloatelor.
37 Şi mâncară toţi încât se săturară, şi luară prisosul de fărămituri şapte coşuri pline.
38 Iar cei care mâncară erau patru mii de oameni, afară de femei şi copii.
39 Şi dând drumul gloatelor se suì în vas şi venì în laturile Magdalei.