1 Şi apropiindu-se fariseii şi saducheii ispitind cerură de la dânsul să le arate un semn din cer.
2 Iar el răspunzând le zise: când se face seară ziceţi senin va fi, pentru că cerul este roşu;
3 Şi dimineaţa ziceţi: astăzi furtună va fi, pentru că cerul este roşu tulburându-se. Faţa cerului ştiţi s’o judecaţi, dar semnele timpurilor nu le puteţi judecà?
4 Un neam rău şi desfrânat cere semn, şi semn nu se va dà lui, afară de semnul lui Iona. Şi lăsându-i plecă.
5 Şi venind ucenicii lui în cealaltă parte uitară să ià pâni.
6 Iar Iisus le zise: luaţi aminte şi feriţi-vă de aluatul fariseilor şi saducheilor.
7 Şi ei se gândeau întru sine zicând că pâni nu luarăm.
8 Dar Iisus înţelegând zise: ce vă gândiţi în înşivă puţin credincioşilor, că nu luarăţi pâni?
9 Nu pricepeţi încă, nici nu vă aduceţi aminte de cele cinci pâni ale celor cinci mii şi câte coşuri luarăţi?
10 Nici de cele şapte pâni ale celor patru mii şi câte coşuri luarăţi?
11 Cum nu pricepeţi că nu despre pâni vă zisei? Ci feriţi-vă de aluatul fariseilor şi saduceilor.
12 Atuncia înţeleseră că nu zise, ca dânşii să se ferească de aluatul pânii, ci de învăţătura fariseilor şi saduceilor.
13 Şi venind Iisus în părţile Cezareei lui Filip întrebă pe ucenicii săi zicând: pe cine numesc oamenii că este Fiul omului?
14 Iar ei răspund: unii pe Ioan Botezătorul, alţii pe Ilie, şi alţii pe Iermia sau pe unul dintre profeţi.
15 Dar voi, zice el, cine ziceţi că sunt eu?
16 Atuncia raspunzând Simon Petru zise: tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu cel viu.
17 Şi răspunzând Iisus îi zise: fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că trup şi sânge nu ţi-au descoperit ţie. Ci Tatăl meu cel din ceruri.
18 Şi eu zic ţie că tu eşti Petru, şi pe această piatră voi clădi biserica mea, şi porţile iadului nu vor fi mai tari faţă de dânsa.
19 Şi voi dà ţie cheile împărăţiei cerurilor, şi ce vei fi legat pe pământ, va fi legat în ceruri, şi ce vei fi deslegat pe pământ, va fi deslegat în ceruri.
20 Atuncia poruncì ucenicilor ca să nu spună nimănui că El este Hristosul.
21 De atuncia începù Iisus să spună ucenicilor săi, că trebuie ca el să meargă la Ierusalim şi să sufere multe dela bătrânii, şi dela mai marii preoţilor şi de la cărturari, şi să fie omorît şi a treia zi să se scoale.
22 Şi luându-l la o parte Petru începù să-l certe zicând: milostiv să-ţi fie Dumnezeu, Doamne; nu va fi pentru tine aceasta.
23 Iar el întorcându-se zice lui Petru: mergi înapoia mea, satana: sminteală eşti pentru mine, că tu nu ai în gând cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor.
24 Atuncia Iisus zise ucenicilor săi: dacă voieşte cineva să vie după mine, să se lepede de sine şi să ià crucea sa şi să-mi urmeze.
25 Căci cine va fi voit să-şi scape sufletul îl va piede pe el; dar cine va fi pierdut sufletul său pentru mine, îl va aflà
26 Pentru că ce va folosi omul, dacă va fi câştigat lumea întreagă, iar sufletul său îl va fi pierdut; sau ce va dà omul în schimb pentru sufletul său?
27 Căci Fiul omului are să vie în mărirea Tatălui său cu toţi îngerii săi, şi atuncia va răsplăti fiecăruia după fapta sa.
28 Adevăr zic vouă, sunt unii din cei de faţă care nu vor gustà moarte până ce nu vor fi văzut pe Fiul omului venind în împărăţia lui.