1 Şi după şase zile Iisus ià cu sine pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan fratele lui, şi-i duce pe dânşii pe un munte înalt la o parte.
2 Şi se schimbă la faţă înaintea lor, şi strălucì faţa lui ca soarele şi veştmintele lui se făcură albe ca lumina.
3 Şi iată li se arătă lor Moise şi Ilie vorbind împreună cu dânsul.
4 Atuncia începând Petru zise lui Iisus: Doamne, este bine ca să fim aici: dacă voieşti vom face aici trei colibe, ţie una şi lui Moise una şi lui Ilie una.
5 Vorbind el încă, iată un nor luminos îi umbrì pe dânşii, şi iată un glas din nor zicând: acesta este Fiul meu cel iubit, întru care am binevoit: ascultaţi de dânsul.
6 Şi auzind ucenicii căzură cu faţa lor la pământ şi se temură foarte.
7 Şi Iisus se apropie şi atingându-i zise: sculaţi-vă şi nu vă temeţi.
8 Iar ei ridicându-şi ochii nu văzură pe nimeni decât numai pe Iisus.
9 Şi dându-se jos depe muntele acela le poruncì Iisus zicând: nimănui să nu spuneţi vedenia până când Fiul omului se va fi sculat dintre morţi.
10 Şi-l întrebară pe el ucenicii zicând: pentru ce zic dar cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?
11 Iar el răspunzând zise: Ilie vine într’adevăr şi va întocmi iarăşi tot.
12 Dar eu vă zic că Ilie a şi venit, însă ei nu l-au cunoscut, ci făcură cu dânsul câte au voit; astfel şi Fiul omului va suferi de la dânşii.
13 Atuncia înţeleseră ucenicii că el vorbise despre Ioan Botezătorul.
14 Şi mergând ei spre gloată, venì la dânsul un om căzând în genunchi la el.
15 Şi zicând: Doamne, fie-ţi milă de fiul meu, că este lunatic şi suferă rău; căci de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă.
16 Şi l-am adus la ucenicii tăi, dar ei nu putură să-l tămăduiască.
17 Iar Iisus răspunzând zise: neam necredincios şi sucit, până când voi fi eu cu voi? Până când vă voi îngădui? Aduceţi-l la mine aici.
18 Şi Iisus îl certă, şi demonul ieşi de la dânsul, şi copilul fù tămăduit din ceasul acela.
19 Atuncia apropiindu-se ucenicii de Iisus la o parte ziseră: pentru ce noi nu puturăm să-l dăm afară pe el.
20 Iar el le zise: pentru necredinţa voastră; căci adevăr zic vouă, dacă aţi aveà credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: treci de aici colo, şi va trece, şi nimic nu va fi cu neputinţă pentru voi.
21 Dar acest fel de oameni nu iese decât numai cu rugăciune şi post.
22 Şi fiind ei în Galilea le zise Iisus: Fiul omului are să fie dat în mâini de oameni.
23 Şi-l vor omorî şi a treia zi se va sculà; iar ei se întristară foarte.
24 Şi venind ei în Capernaum, se apropiară de Petru cei care strâng jumătatea de siclu şi ziseră: Învăţătorul vostru nu plăteşte jumătatea de siclu?
25 El zice: aşà. Şi intrând în casă Iisus îi apucă înainte zicând: ce ţi se pare, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau cens? Dela fiii lor sa dela străini?
26 Dela străini, zice el. Aşadar, îi zise Iisus fiii sunt scutiţi.
27 Dar ca să nu le fim spre sminteală, ducându-te la mare aruncă o undiţă şi peştele care va fi ieşit întâi ia-l, şi dechizând gura lui vei aflà un statir: pe acela luându-l, dă-l lor pentru mine şi pentru tine.