1 În ceasul acela se apropiară ucenicii de Iisus zicând: cine este oare mai mare în împărăţia cerurilor?
2 Şi chemând la sine pe un copil îl puse în mijlocul lor.
3 Şi zise: adevăr zic vouă, dacă nu vă veţi întoarce şi să fiţi ca copiii, nu veţi intrà în împărăţia cerurilor.
4 Deci oricine se va smeri pe sine ca acest copil, acela este mai mare în împărăţia cerurilor.
5 Şi cine va fi primit pe un copil ca acesta în numele meu, pe mine mă primeşte.
6 Iar cine va fi sminteala unuia din aceşti mici care cred în mine, mai de folos îi este să se atârne de gâtul lui o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării.
7 Vai lumii din pricina smintelilor; căci trebuie ca smintelile să vină, dar vai omului acelui prin care vine sminteala.
8 Deci dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine; este bine pentru tine ca să intri în viaţă strâmb sau şchiop, decât având două mâini sau două picioare să fii aruncat în focul veşnic.
9 Şi dacă ochiul tău te sminteşte, scoate-l şi aruncă-l de la tine; este bine pentru tine să intri cu un ochi în viaţă, decât având doi ochi să fii aruncat în gheena focului.
10 Vedeţi să nu dispreţuiţi pe unul dintre aceşti mici, căci zic vouă că îngerii lor în ceruri totdeauna privesc faţa Tatălui meu care este în ceruri.
11 Căci Fiul omului a venit ca să mântuiască pe cel pierdut.
12 Ce vi se pare? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una dintre ele, au nu lăsând pe cele nouăzeci şi nouă în munţi, plecând caută pe cea rătăcită?
13 Şi dacă se întâmplă ca s’o afle, adevăr zic vouă că se bucură de ea mai mult, decât de cele nouăzeci şi nouă, care nu se rătăciseră.
14 Astfel fiind, nu este voinţă înaintea tatălui vostru, care este în ceruri, ca să piară unul dintr’aceşti mici.
15 Şi dacă îţi va fi greşit ţie fratele tău, mergi şi ceartă-l între tine şi el singur; dacă va fi ascultat de tine, ai câştigat pe fratele tău.
16 Iar dacă nu va fi ascultat, ià cu tine încă unul sau doi, ca prin gura a doi sau trei martori să fie statornicit orice cuvânt.
17 Şi dacă nu va fi ascultat de dânşii, spune bisericii; iar dacă nu va fi ascultat nici de biserică, să-ţi fie ţie ca păgânul şi vameşul.
18 Adevăr zic vouă, câte veţi fi legat pe pământ vor fi legate în cer; şi câte veţi fi deslegat pe pământ vor fi deslegate în cer.
19 Iarăşi zic vouă, că dacă doi dintre voi se vor învoì pe pământ asupra oricărui lucru ce vor cere, va fi dat lor de la Tatăl meu care este în ceruri.
20 Căci unde sunt doi sau trei adunaţi în numele meu, acolo sunt eu în mijlocul lor.
21 Atuncia apropiindu-se de el Petru îi zise: Doamne, de câte ori îmi va greşi fratele meu şi-i voi iertà lui? Până de şapte ori?
22 Iisus îi zice: nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori şapte.
23 De aceea împărăţia cerurilor este asemenea unui om împărat, care voia să facă socoteală cu slugile sale.
24 Şi începând să facă socoteală, i-se aduse unul care-i datorà zece mii de talanţi.
25 Dar neavând el cu ce să plătească, domnul său poruncì ca să fie vândut el şi femeia şi copiii şi toate câte aveà, şi să se plătească.
26 Deci căzând sluga la pământ i-se închină zicând: Doamne, îngăduieşte-mi şi-ţi voi plăti tot.
27 Iar domnul acelei slugi având milă de dânsul îi dete drumul, şi-i iertă datoria.
28 Şi ieşind aceea slugă, găsì dintre cei care erau împreună slugi cu dânsul, pe unul care-i datorà o sută de dinari, şi punând mâna pe dânsul îl strângeà de gât zicând: plăteşte-mi, dacă eşti dator.
29 Deci căzând la pământ cel împreună cu el slugă îl rugă zicând: îngăduieşte-mă şi-ţi voi plătì tot.
30 Dar el nu voia, ci ducându-se îl aruncă în închisoare până ce va plătì datoria.
31 Deci slugile cele împreună cu dânsul văzând cele întâmplate se întristară foarte şi ducându-se lămuriră domnului lor toate cele petrecute.
32 Atuncia chemându-l la sine domnul său îi zice: slugă rea, toată aceea datorie ţi-am iertat-o, fiindcă m’ai rugat;
33 Oare nu se cădeà ca şi tu să ai milă de cel împreună cu tine slugă, după cum şi eu am avut milă de tine?
34 Şi mâniindu-se domnul său îl dete pe mâna chinuitorilor până ce-i va fi plătit toată datoria.
35 Astfel şi tatăl meu cel ceresc va face vouă, dacă nu veţi fi iertat din inimile voastre fiecare fratelui său.