1 Şi când se apropiară de Ierusalim şi veniră la Betfaghe la muntele măslinilor, atuncia trimise Iisus pe doi ucenici.
2 Zicându-le: mergeţi în satul ce este înaintea voastră, şi îndată veţi aflà o asină legată şi un mânz cu dânsa; deslegând aduceţi la mine.
3 Şi dacă cineva v’ar zice ceva, veţi spune că Domnul are trebuinţă de ele: şi îndată le va trimite.
4 Iar aceasta s’a făcut ca să se împliniască ce s’a rostit prin profetul care zice:
5 „Spuneţi Fiicei Sionului: iată împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe asină, şi pe mânz,fiul celui de sub jug.”
6 Ducându-se dar ucenicii, şi făcând după cum le poruncise Iisus.
7 Aduseră asina şi mânzul, şi-şi puseră d’asupra lor veştmintele, şi el se aşeză pe dânsele.
8 Iar partea cea mai mare de gloată aşternură veştmintele lor pe cale; şi alţii tăiau ramuri din copaci şi aşternură pe cale.
9 Şi gloatele care mergeau înaintea lui şi care veneau după dânsul strigau zicând: Osana, Fiul lui David, „binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului.” Osana în cele de sus.
10 Şi intrând el în Ierusalim se mişcă toată cetatea zicând: cine este acesta?
11 Iar gloatele ziceau: acesta este profetul. Iisus din Nazaretul Galileii.
12 Şi Iisus intră în templul lui Dumnezeu, şi dete afară pe toţi care vindeau şi cumpărau în templu, şi răsturnă mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei, şi le zice:
13 Scris este: „casa mea casă de rugăciune se va chemà.” Iar voi o faceţi „peşteră de tâlhari.”
14 Şi veniră la dânsul în templu orbi şi şchiopi şi el îi tămăduì.
15 Iar mai marii preoţilor şi cărturarii văzând faptele minunate pe care le făcuse, şi pe copiii care strigau în templu şi ziceau: Osana Fiul lui David, se mâhniră adânc,
16 Şi-i ziseră: auzi ce zic aceştia? Dar Iisus le zise: adevărat: oare n’aţi citit nici odată că „din gura copiilor şi a sugătorilor voiu întocmì lauda?”
17 Şi lăsându-i ieşì afară din cetate la Betania, şi rămase noaptea acolo.
18 Iar a doua zi întorcându-se în cetate flămânzì.
19 Şi văzând un smochin lângă cale se duse la el, dar nu găsì nimic într’însul decât numai frunze. Şi zice lui lui: de acum înainte rod din tine să nu se facă în veci. Şi se uscă smochinul îndată.
20 Şi văzând ucenicii se mirară zicând: cum se uscă smochinul îndată?
21 Dar Iisus răspunzând le zise: adevăr zic vouă, dacă veţi aveà credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s’a făcut cu smochinul; ci chiar dacă veţi zice muntelui acestuai: ridică-te şi te aruncă în mare, se fa face.
22 Şi toate câte veţi fi cerut în rugăciune, crezând, veţi primì
23 Şi venind el în templu se apropiară de dânsul, pe când învăţà, mai marii preoţilor şi bătrânii poporului zicând: cu ce putere faci acestea? Şi cine ţi-a dat puterea aceasta?
24 Iar Iisus răspunzând le zise: vă voi întrebà şi eu un cuvânt, pe care dacă mi-l spuneţi, şi eu vă voi spune cu ce putere fac acestea.
25 Botezul lui Ioan de unde erà? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine zicând:
26 Dacă zicem din cer, ne va zice: pentru ce dar n’aţi crezut lui? Iar dacă zicem de la oameni, ne temem de gloată, pentru că toţi ţin pe Ioan drept un profet.
27 Şi răspunzând ei lui Iisus ziseră: nu ştim. Zise şi el lor: nici eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.
28 Ce vi se pare vouă? Un om aveà doi fii: şi ducându-se la cel dintâi zise: fiule, du-te, lucrează azi în via mea.
29 Iar el răspunzând zise: nu voiesc; în urmă însă părându-i rău se duse.
30 Şi ducându-se la cel d’al doilea zise tot astfel. Iar el răspunzând zise: eu, Doamne, mă duc, dar nu s’a dus.
31 Care din aceşti doi a făcut voia tatălui? Cel dintâi, zic ei. Iisus le zice; adevăr zic vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu.
32 Căci Ioan venì la voi pe cale de dreptate, şi n’aţi crezut lui; iar vameşii şi desfrânatele crezură lui, şi voi văzând nici nu v’a părut rău în urmă ca să credeţi lui.
33 Ascultaţi altă pildă. Erà un om stăpân de casă, care sădi vie şi o împrejmuì cu gard şi făcù în ea lin şi clădi turn, şi o dete lucrătorilor, iar el se duse departe.
34 Şi când sosì timpul roadelor trimise slugile sale la lucrători ca să ià roadele lui.
35 Dar lucrătorii luând pe slugile lui, pe unul îl bătură, pe altul îl uciseră, iar pe altul îl omorîră cu pietre.
36 Iarăşi trimise alte slugi mai multe decât cele dintâi, şi făcură cu acestea asemenea.
37 În urmă trimise la dânşii pe fiul său zicând: se vor sfii de fiul meu.
38 Lucrătorii însă văzând pe fiul ziseră între dânşii: acesta este moştenitorul; veniţi să-l ucidem şi să avem noi moştenirea lui.
39 Şi luându-l îl aruncară afară din vie şi-l uciseră.
40 Deci când va fi venit domnul viei, ce va face acelor lucrători?
41 Ei zic; pe cei răi cu rău îi va pierde, şi via o va dà altor lucrători, care să-i deà roadele la timpul lor.
42 Iisus le zice: n’aţi citit niciodată în scripturi: „Piatra pe care n’au luat-o în seamă clăditorii, aceasta a fost făcută pentru cap de unghiu; de la Domnul a fost ea, şi este minunată în ochii voştri”?
43 De aceea zic vouă că se va luà de la voi împărăţia lui Dumnezeu şi se va dà neamului care face roadele ei.
44 Şi cine va fi căzut pe piatra aceasta se va sfărâma; iar pe care va fi căzut ea, pe acela îl va spulberà.
45 Şi auzind mai marii preoţilor şi fariseii pildele lui cunoscură că vorbeşte despre dînşii;
46 Şi căutând ca să pună mâna pe dânsul se temură de gloate, pentru că îl ţineau drept un profet.