1 Căci împărăţia cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care ieşì dis de dimineaţă ca să tocmească lucrători în via sa.
2 Şi învoindu-se cu lucrătorii pe un dinar ziua, îi trimise în via sa.
3 Şi ieşind pe la al treilea ceas văzù pe alţii stând fără lucru în târg.
4 Şi acelora le zise: mergeţi şi voi în via mea, şi ce este cu dreptul voi da vouă.
5 Şi ei se duseră. Ieşind iarăşi pe la al şaselea şi al nouălea ceas făcù asemenea.
6 Ieşind apoi pe la al unsprezecelea ceas găsì pe alţii stând fără lucru, şi le zise: pentru ce staţi aici toată ziua fără lucru?
7 Ei îi zic: pentru că nimenea nu ne-a tocmit. Zice lor: mergeţi şi voi în via mea, şi ce este cu dreptul veţi primì.
8 Şi făcându-se seară zice domnul viei către îngrijitorul lui: cheamă pe lucrători şi dă plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.
9 Şi venind cei de pe la al unsprezecelea ceas primiră câte un dinar.
10 Şi venind cei dintâi socoteau că vor primì mai mult, dar primiră şi dânşii câte un dinar.
11 Primind însă cârteau împtriva stăpânului de casă.
12 Zicând: aceşti din urmă au făcut un ceas, şi i-ai pus deopotrivă cu noi care am dus greutatea zilei şi arşiţa.
13 Iar el răspunzând zise unui dintre ei: prietene, nu-ţi fac nedreptate; oare nu te-ai învoit cu mine cu un dinar?
14 Ià ce este al tău şi pleacă. Voiesc să dau acestui din urmă ca şi ţie;
15 Ori nu mi se cade să fac ce voiesc cu ale mele? Ori ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?
16 Astfel vor fi cei din urmă întâi, cei din întâi pe urmă. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.
17 Şi mergând Iisus la Ierusalim luă la o parte pe cei doisprezce ucenici, şi pe cale zise lor:
18 Iată mergem la Ierusalim şi Fiul omului va fi dat mai marilor preoţilor şi cărturarilor şi-l vor osândi la moarte;
19 Şi-l vor dà în mâna păgânilor ca să-l batjocurească şi să-l biciuiască şi să-l răstignească, dar a treia zi se va sculà.
20 Atuncia se apropie de dânsul mama fiilor lui Zebedeu cu fiii ei, plecându-se şi cerând ceva de la el.
21 Iar el îi zise: ce voieşti? Ea îi zice: zi ca să şează aceşti doi fii ai mei unul d’a dreapta ta şi altul d’astânga ta în împărăţia ta.
22 Dar Iisus răspunzând zise: nu ştiţi ce cereţi. Puteţi beà paharul pe care am să-l beau eu – şi să fiţi botezaţi în botezul cu care mă botez eu –? Putem, îi zic ei.
23 Şi el le zice: într’adevăr veţi beà paharul meu şi cu botezul cu care mă botez eu veţi fi botezaţi –, dar a şedeà de a dreapta şi de a stânga mea nu este al meu a dà acestea, ci se va dà acelora pentru care s’a gătit de către Tatăl meu.
24 Şi auzind cei zece se mâhniră adânc asupra celor doi fraţi.
25 Dar Iisus chemându-i la sine zise: ştiţi că domnitorii păgânilor îi stăpânesc pe aceştia şi cei mari întrebuinţează puterea asupra lor.
26 Nu astfel va fi între voi; ci care ar voì să fie mare între voi, va fi slujitorul vostru.
27 Şi care ar voi să fie întâiul între voi, va fi sluga voastră;
28 După cum Fiul omului n’a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să deà sufletul său preţ de răscumpărare pentru mulţi.
29 Şi pornind ei dela Ierichon, îi urmă gloată multă.
30 Şi iată doi orbi, care şedeau lângă cale, auzind că Iisus trece, strigară zicând: Doamne, fie-ţi milă de noi, Fiule al lui David.
31 Iar gloata îi înfruntă ca să tacă; dar ei mai tare strigau zicând: Doamne, fie-ţi milă de noi, Fiule al lui David.
32 Şi stând Iisus îi chemă şi zise: ce voiţi să vă fac?
33 Doamne, îi zic ei, să se deschiză ochii noştri.
34 Iar Iisus pătruns fiind de milă atinse ochii lor: şi îndată văzură şi îi urmară.