1 Atuncia va fi asemănată împărăţia cerurilor cu zece fecioare, care luând candelele lor ieşiră spre întâmpinarea mirelui.
2 Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci cuminte.
3 Căci cele nechibzuite, luând candelele lor, nu luară untdelemn cu sine;
4 Iar cele cuminte luară untdelemn în vasele lor cu candelele lor.
5 Şi întârziând mirele dormitară toate şi dormeau.
6 Iar la miezul nopţii se făcù strigare: iată mirele, ieşiţi spre întâmpinarea lui.
7 Atuncia se deşteptară toate acele fecioare şi gătiră candelele lor.
8 Iar cele nechibzuite ziseră celor cuminte: daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre.
9 Dar cele cuminte răspunseră zicând: niciodată; nu va fi deajuns nouă şi vouă, mai bine duceţi-vă la cei care vând şi cumpăraţi-vă.
10 Şi plecând ele să cumpere venì mirele, şi cele gata intrară cu dânsul la nuntă, şi se închise uşa.
11 În urmă vin şi celelalte fecioare zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne.
12 Iar el răspunzând zise: adevăr zic vouă, nu vă cunosc.
13 Drept aceea vegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul, când vine Fiul omului.
14 Căci după cum un om plecând departe chemă slugile sale şi le dete avuţia sa.
15 Şi unuia îi dete cinci talanţi, altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după puterea sa, şi îndată se duse departe.
16 Îndată plecând cel care luase cinci talanţi lucră cu dânşii şi făcù alţi cinci talanţi.
17 Asemenea care luase cei doi câştigă alţi doi.
18 Iar care luase unul ducându-se săpă în pământ şi ascunse argintul stăpânului său.
19 După un timp îndelungat vine şi stăpânul acelor slugi, şi face socoteală împreună cu dânşii,
20 Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi aduse alţi cinci talanţi zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat în mână: iată alţi cinci talanţi am câştigat la dânşii.
21 Zise lui stăpânul său: bine, slugă bună şi credincioasă, la puţine ai fost credincios, la multe te voiu pune: intră întru bucuria domnului tău.
22 Apropiindu-se şi care luase cei doi talanţi zise: Doamne, doi talanţi mi-ai dat în mână; iată alţi doi talanţi am câştigat la dânşii.
23 Zise lui stăpânul său: bine, slugă bună şi credincioasă, la puţine ai fost credincios, la multe te voiu pune; intră întru bucuria domnului tău.
24 Apropiindu-se apoi şi care luase un talant zise: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, seceri unde n’ai sămănat, şi aduni de unde n’ai vânturat;
25 Şi fiindu-mi teamă m’am dus şi am ascuns talantul tău în pământ, iată ai ce este al tău.
26 Iar stăpânul său răspunzându-i zise: slugă rea şi neluătoare aminte: ştiai că secer unde n’am sămănat, şi adun de unde n’am vânturat?
27 Deci trebuià ca tu să fi pus argintul meu la schimbători, şi venind eu aş fi luat cu dobândă ce este al meu.
28 Drept aceea luaţi dela dânsul talantul şi daţi-l celui care are cei zece talanţi:
29 Căci tot la cel care are se va dà şi va prisosi, iar dela cel care nu are, şi ce are se va luà dela dânsul:
30 Şi pe sluga cea nefolositoare aruncaţi-o în întunerecul din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
31 Iar când va venì Fiul omului în mărirea sa şi toţi îngerii cu dânsul, atuncia va stà pe tronul măririi sale.
32 Şi vor fi adunate înaintea lui toate neamurile, şi le va despărţi pe unele de altele, după cum desparte păstorul oile de capre,
33 Şi va pune oile de-a dreapta sa, iar caprele de-a stânga.
34 Atuncia va zice împăratul celor de-a dreapta sa: veniţi binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia gătită vouă dela întemeierea lumii.
35 Căci flămând am fost şi mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi mi-aţi dat să beau; strein am fost şi m’aţi adus la voi,
36 Gol, şi m’aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi m’aţi căutat, în închisoare am fost şi aţi venit la mine.
37 Atuncia vor răspunde lui drepţii zicând: Doamne, când te-am văzut flămând şi ţi-am dat de mâncare, sau însetat şi ţi-am dat să bei?
38 Când iar te-am văzut străin şi te-am adus la noi, sau gol şi te-am îmbrăcat?
39 Şi când te-am văzut bolnav sau în închisoare şi am venit la tine?
40 Şi răspunzând împăratul le va zice: adevăr zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai mei, foarte neluaţi în seamă, mie mi-aţi făcut.
41 Atuncia va zice şi celor de-a stânga: duceţi-vă dela mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care este gătit diavolului şi îngerilor săi.
42 Căci flămând am fost şi nu mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi nu mi-aţi dat să beau,
43 Strein am fost şi nu m’aţi dus la voi, gol şi nu m’aţi îmbrăcat, bolnav şi în închisoare şi nu m’aţi căutat.
44 Atuncia vor răspunde şi ei zicând: Doamne, când te-am văzut flămând, ori însetat, ori străin, ori gol, ori bolnav, ori în închisoare şi nu ţi-am slujit?
45 Atuncia va răspunde lor zicând: adevăr zic vouă, întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceştia foarte neluaţi în seamă, nici mie nu mi-aţi făcut.
46 Şi se vor duce aceştia la pedeapsă vecinică, iar drepţii la viaţă vecinică.