1 Şi a fost când sfârşì Iisus toate cuvintele acestea, zice ucenicilor săi:
2 Ştiţi că peste două zile va fi Paştile, şi Fiul omului va fi dat spre a fi răstignit.
3 Atuncia mai marii preoţilor şi bătrânii poporului se adunară în curtea arhiereului care se numeşte Caiafa,
4 Şi se sfătuiră împreună ca prin amăgire să pună mâna pe Iisus şi să-l omoare.
5 Dar ziceau: nu în sărbătoare, ca să nu se facă turburare în popor.
6 Şi fiind Iisus în Betania în casa lui Simon leprosul,
7 Venì la dânsul o femeie având un alabastru cu mir foarte preţios şi turnă pe capul lui când şedeà la masă.
8 Iar ucenicii văzând se mâhniră adânc zicând: pentru ce pierderea aceasta?
9 Căci se puteà vinde acest mir drept mult, şi să se deà săracilor.
10 Dar Iisus cunoscând le zise: pentru ce faceţi supărare femeii? Căci a făcut un lucru bun pentru mine:
11 Fiindcă pe săraci îi aveţi în totdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveţi totdeauna.
12 Pentru că ea turnând mirul acesta pe corpul meu, spre înmormântarea mea a făcut.
13 Adevăr zic vouă, oriunde va fì predicată evangelia aceasta în toată lumea, se va spune şi ce a făcut aceasta spre amintirea ei.
14 Atuncia unul dintre cei doisprezece care se chema Iuda Iscariotu, ducându-se la mai marii preoţilor zise:
15 Ce voiţi să-mi daţi, şi eu îl voiu dà în mâinile voastre? Iar ei cumpăniră treizeci de arginţi.
16 Şi de atuncia căutà timp nimerit ca să-l deà în mâinile lor.
17 Iar în cea dintâi zi a azimilor veniră ucenicii la Iisus zicând: unde voieşti să-ţi gătim ca să mănânci Paştile?
18 Iar el zise, mergeţi în oraş la cineva, şi-i spune-ţi: Învăţătorul zice: timpul meu aproape este, la tine fac Paştile cu ucenicii mei.
19 Şi ucenicii făcură după cum le poruncì Iisus şi gătiră Paştile.
20 Iar făcându-se seară, se puse la masă cu cei doisprezece ucenici.
21 Şi mâncând el zise: adevăr zic vouă, că unul dintre voi mă va dà prins.
22 Şi întristându-se ei foarte, începură să-i zică fiecare: doar nu cumva sunt eu, Doamne?
23 Iar el răspunzând zise: cel care a atins cu mine mâna în vas, acesta mă va dà prins.
24 Într’adevăr Fiul omului se duse după cum este sris despre dânsul, dar vai de omul acela prin care Fiul omului este dat prins; bine ar fi lui dacă nu s’ar fi născut omul acela.
25 Şi răspunzând Iuda care l-a dat prins zise: doar nu cumva sunt eu, Rabi? Zise lui: tu ai zis.
26 Iar mâncând ei, Iisus luând pâne şi binecuvântând frânse, şi dând ucenicilor zise:Luaţi, mâncaţi: Acesta este trupul meu.
27 Şi luând un pahar şi mulţumind le dete zicând: Beţi din acesta toţi:
28 Căci acesta este sângele meu, al legii, el se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor.
29 Şi zic vouă, de acum nu voiu mai beà din acest rod al viţei până în ziua aceea când îl voi beà cu voi nou în împărăţia Tatălui meu.
30 Şi după ce cântară lăudări, ieşiră la Muntele Măslinilor.
31 Atuncia le zice Iisus: voi toţi veţi aveà sminteală în mine în noaptea aceasta, căci scris este: „bate-voiu păstorul şi se vor împrăştia oile turmei.”
32 Dar după învierea mea,voiu merge înainte de voi în Galilea.
33 Şi răspunzând Petru îi zise: dacă toţi vor aveà sminteală în tine, eu niciodată nu voiu aveà sminteală.
34 Zise Iisus lui: adevăr zic ţie că în noaptea aceasta, mai nainte de-a fi cântat cocoşul, mă vei tăgăduì de trei ori.
35 Zise Petru lui: chiar dacă ar trebuì ca să mor împreună cu tine, eu nu te voiu tăgăduì. Asemenea ziseră şi toţi ucenicii.
36 Atuncia venì Iisus cu dânşii la un loc, numit Ghetsemane, şi zice ucenicilor săi: staţi aci până ce, ducându-mă colo, mă voiu rugà.
37 Şi luând cu sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedeu începù a se întrista şi a se turbura adânc.
38 Atuncia le zice: întristat foarte este sufletul meu până la moarte: rămâneţi aci şi veghiaţi cu mine.
39 Şi mergând puţin mai nainte căzù pe faţa sa rugându-se şi zicând: Tată, dacă este cu putinţă, treacă dela mine paharul acesta: dar nu cum voiesc eu, ci cum voieşti tu.
40 Şi vine la ucenici şi-i află dormind, şi zice lui Petru: aşa nu avurăţi tărie să veghiaţi un ceas cu mine?
41 Veghiaţi şi vă rugaţi ca să nu intraţi în ispită. Într’adevăr duhul este nepregetător, dar trupul neputincios.
42 Iarăşi ducându-se de a doua oară se ruga zicând: Tatăl meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta.
43 Şi venind, iarăşi îi află dormind: căci ochii lor erau îngreuiaţi.
44 Şi lăsându-i, iarăşi ducându-se se ruga a treia oară zicând acelaşi cuvânt.
45 Atuncia vine la ucenici şi le zise: Dormiţi de acum şi odihniţi-vă. Iată s’a apropiat ceasul şi Fiul omului este dat în mâni de păcătoşi.
46 Sculaţi-vă să mergem: Iată s’a apropiat cel care mă va dà prins.
47 Şi vorbind el încă, iată venì dela mai marii preoţilor şi bătrânii poporului Iuda, unul din cei doisprezece, şi cu dânsul gloată multă cu spade şi lănci.
48 Iar cel care aveà să-l deà prins le dete semn zicând: pe care îl voiu fi sărutat, el este, puneţi mâna pe el.
49 Şi îndată apropiindu-se de Iisus zise: Bucură-te, Rabi, şi îl sărută.
50 Iar Iisus îi zise: Prietine, fă lucrul pentru ce ai venit. Atuncia apropiindu-se ei puseră mâinile pe Iisus şi îl apucară.
51 Şi iată unul din cei care erau cu Iisus întinzând mâna trase spada sa, şi lovind pe sluga arhiereului i-a tăiat urechea.
52 Atuncia Iisus îi zice: Întoarce spada ta la locul ei, căci toţi care iau spadă, de spadă vor pieri.
53 Sau ţi-se pare că nu pot ruga pe Tatăl meu, şi-mi va pune în rând chiar acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
54 Dar cum vor fi împlinite Scripturile că aşà trebuie să fie?
55 În acel ceas zice Iisus gloatelor: Ca la un făcător de rele aţi ieşit cu spade şi lănci să mă prindeţi? În fiecare zi stam în templu învăţând, şi nu m’aţi apucat.
56 Dar toate acestea s’au făcut ca să fie împlinite Scripturile profeţilor. Atuncia toţi ucenicii lăsându-l fugiră.
57 Şi cei care prinseră pe Iisus îl duseră la Caiafa arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii şi fariseii.
58 Iar Petru îl urmà de departe până la curtea arhiereului, şi intrând înlăuntru stà cu slujitorii să vază sfârşitul.
59 Iar mai marii preoţilor şi bătrânii, adecă tot sinedriul, căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-l omoare.
60 Şi nu găsiră, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. În urmă venind doi martori mincinoşi ziseră:
61 Acesta a zis: Pot dărâma templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l clădesc.
62 Şi sculându-se arhiereul îi zise: Nimic nu răspunzi? Ce zic aceştia împotriva ta? Iar Iisus tăceà.
63 Şi arhiereul îi zise: te jur pe Dumnezeul cel viu ca să ne spui dacă tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.
64 Zice Iisus lui: tu ai zis; afară de aceasta zic vouă, de acum veţi vedea pe Fiul omului stând de-a dreapta puterii şi venind pe nourii cerului.
65 Atuncia arhiereul sfâşiă veştmintele sale zicând că a rostit defăimare; ce mai avem trebuinţă de martori? Iată acum aţi auzit defăimarea lui. Ce vi se pare vouă?
66 Iar ei răspunzând ziseră: este vinovat de moarte.
67 Atuncia scuipară în faţa lui şi-i deteră palme, iar alţii îl bătură cu nuele.
68 Zicând: profeţeşte nouă, Hristoase, cine este care te-a lovit?
69 Iar Petru stà afară în curte şi venì la dânsul o slujnică zicând: Şi tu erai cu Iisus Galileul.
70 Dar el tăgăduì înaintea tuturor zicând: Nu ştiu ce zici.
71 Şi ieşind el la poartă îl văzù alta, şi zice celor de acolo: Şi acesta erà cu Iisus Nazareul.
72 Şi iarăşi tăgăduì cu jurământ că nu ştie pe omul acesta.
73 Iar peste puţin apropiindu-se cei care stăteau ziseră lui Petru: Cu adevărat şi tu eşti dintre ei: Căci şi vorbirea ta te dă pe faţă.
74 Atuncia începù a se dà anatema şi a se jurà că nu ştie pe omul acesta. Şi îndată cântă cocoşul.
75 Şi Petru îşi aduse aminte de cuvântul lui Iisus care zisese că mai nainte de a fi cântat cocoşul de trei ori mă vei tăgăduì, şi ieşind afară plânse cu amar.