1 Iar făcându-se dimineaţă toţi mai marii preoţilor şi bătrânii poporului se sfătuiră împotriva lui Iisus, ca să-l omoare.
2 Şi după ce îl legară, îl duseră şi îl deteră în mâinile lui Ponţiu Pilat procuratorul.
3 Atuncia Iuda, care îl dase prins, văzând că fù osândit, căindu-se aduse înapoi cei treizeci de arginţi la mai marii preoţilor şi bătrâni,
4 Zicând: Am greşit dând prins sânge nevinovat. Iar ei ziseră: Ce ne priveşte pe noi? Tu vei vedeà.
5 Şi aruncând arginţii la templu se depărtă, şi mergând se spânzură.
6 Iar mai marii preoţilor luând arginţii ziseră: Nu se cuvine ai pune în cutia pentru daruri făgăduite, deoarece sunt preţ de sânge.
7 Şi sfătuindu-se cumpărară cu ei câmpul olarului spre înmormântarea străinilor.
8 De aceea fù numit câmpul acela până în ziua de azi Câmpul sângelui.
9 Atuncia se împlinì ceea ce fusese rostit prin Ieremia profetul care zice: „şi luară cei treizeci de arginţi, preţul pentru cel preţuit pe care dânşii îl preţuiră dela fiii lui Israel.
10 Şi-i deteră pentru câmpul olarului, după cum mi-a rânduit mie Domnul.”
11 Iar Iisus stà înaintea procuratorului zicând: Tu eşti împăratul Iudeilor?
12 Iar Iisus zise: Tu zici. Şi când se vorbea împotriva lui de către mai marii preoţilor şi bătrâni nimic nu răspundeà.
13 Atuncia Pilat îi zice: Nu auzì câte mărturisesc ei împotriva ta?
14 Şi nu răspunse lui nici un singur cuvânt, încât procuratorul se mirà foarte.
15 Iar la sărbătoare procuratorul aveà obiceiu să deà pentru gloată drumul la un închis, pe care-l voiau.
16 Şi aveau atuncia pe un închis vestit, care se numea Barabba.
17 Deci adunaţi fiind ei împreună Pilat le zise, la care voiţi să-i dau drumul pentru voi? Lui Barbba sau lui Iisus care se zice Hristos?
18 Căci ştià că din ură îl dase în mânile lui.
19 Şi stând el pe scaunul de judecător trimise la dânsul femeia sa zicând: Nimic să nu ai tu cu acel drept, căci multe am suferit azi în vis pentru dânsul.
20 Iar mai marii preoţilor şi bătrânii îndemnară gloatele ca să ceară pe Barabba, iar pe Iisus să-l piarză.
21 Dar procuratorul răspunzând le zise: La care din cei doi voiţi să-i dau drumul pentru voi? Şi ei ziseră: lui Barabba.
22 Zice lor Pilat: Dar ce voiu face cu Iisus care se zice Hristos? Să fie răstignit, zic ei toţi.
23 Şi el zise: Dar ce rău a făcut? Iar ei mai tare strigau zicând: Să fie răstignit!
24 Şi văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare turburare se face, luând apă îşi spălă mânile înaintea gloatei zicând: Nevinovat sunt de sângele acestui drept, voi veţi vedeà.
25 Şi răspunzând tot poporul zise: sângele lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri.
26 Atuncia dete pentru ei drumul lui Barabba; iar pe Iisus biciuindu-l îl dete ca să fie răstignit.
27 Atuncia ostaşii procuratorului luând cu ei pe Iisus în pretoriu adunară lângă dânsul toată cohorta.
28 Şi îmbrăcându-l îi puseră o manta roşie,
29 Şi împletind cunună de spini puseră pe capul lui şi trestie în dreapta lui; şi îngenunchiând înaintea lui îl luară în râs zicând: Bucură-te împăratul Iudeilor,
30 Şi scuipând pe el luară trestia şi îl băteau peste cap.
31 Şi după ce au râs de el, desbrăcându-l de manta îl îmbrăcară cu hainele lui, şi îl duseră ca să-l răstignească.
32 Şi ieşind afară găsiră pe un om din Cirene, cu numele Simon: pe acesta îl siliră ca să-i ducă crucea.
33 Şi venind la locul numit Golgota, ce se zice locul căpăţânei.
34 Îi deteră să beà vin amestecat cu fiere; si gustând nu voi să beà.
35 iar după ce l-au răstignit împărţiră între dânşii hainele lui aruncând sorţi, ca să se împlinească ce s’a rostit de profetul: Împărţit-au hainele mele loruşi, şi pentru cămaşa mea aruncară sorţi.
36 Şi stând îl păziau acolo.
37 Şi puseră de-asupra capului său vina sa scrisă:ACESTA ESTE IISUS ÎMPĂRATUL IUDEILOR.
38 Atuncia sunt răstigniţi împreună cu dânsul doi tâlhari, unul de a dreapta şi altul de a stânga.
39 Iar trecătorii îl înjosiau prin vorbe, clătinând capetele lor şi zicând:
40 Cel care dărâmi templul şi în trei zile îl clădeşti, mântuieşte-te pe tine însuţi: Dacă eşti Fiu al lui Dumnezeu, dă-te jos de pe cruce.
41 Asemenea şi mai marii preoţilor luându-l în râs cu cărturarii şi bătrânii ziceau:
42 Pe alţii a mântuit, pe sine nu se poate mântuì. Dacă este împăratul lui Israel, să se deà acum jos de pe cruce şi vom crede într’însul:
43 S’a încrezut în Dumnezeu, să-l scape acum dacă îl voeşte; Căci a zis că sunt Fiu al lui Dumnezeu.
44 Acelşi lucru îi imputau şi tâlharii care fură răstigniţi împreună cu el.
45 Şi dela al şaselea ceas se făcù întunerec preste tot pământul până la al nouălea ceas.
46 Iar pe la al nouălea ceas strigă Iisus cu glas mare zicând: „Eli, Eli, lama sabachtani? Adecă, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m’ai părăsit?”
47 Şi unii dintre cei care stau acolo auzind ziceau că pe Ilie îl cheamă acesta.
48 Şi îndată alergând unul dintre ei şi luând un burete îl umplù de oţet, şi punându-l într’o trestie îi dete să beà.
49 Iar ceilalţi ziceau: Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-l mântuiască.
50 Şi Iisus strigând iarăşi cu glas mare îşi dete duhul.
51 Şi iată catapeteasma templului se sfâşiă în două de sus până jos, şi pământul se cutremură, şi pietrele de despicară,
52 Şi mormintele se deschiseră, şi multe corpuri ale sfinţilor adormiţi se sculară.
53 Şi ieşind din morminte după învierea lui intrară în sfânta cetate şi se arătară multora.
54 Iar sutaşul şi cei care împreună cu dânsul păziau pe Iisus, văzând cutremurul şi cele ce se făcuseră, se temură foarte zicând: Cu adevărat Fiu al lui Dumnezeu erà acesta.
55 Şi erau acolo femei multe privind de departe, care urmaseră din Galilea lui Iisus slujindu-l;
56 Între care erà Maria Magdalena, şi Maria muma lui Iacob şi Iosif, şi muma fiilor lui Zebedeu.
57 Iar făcându-se seară venì un om avut din Arimatea, cu numele Iosif, care fù şi el ucenic al lui Iisus:
58 Acesta ducându-se la Pilat cerù corpul lui Iisus. Atuncia Pilat porunci să fie dat.
59 Şi Iosif luând corpul îl înfăşură în pânză curată.
60 Şi-l puse în mormântul său nou, pe care îl săpase în piatră, şi prăvălind o piatră mare la uşa mormântului se duse.
61 Iar acolo erà Maria Magdalena şi cealaltă Marie, stând în faţa mormântului.
62 Şi a doua zi, care este după ziua de pregătire, se adunară împreună mai marii preoţilor şi fariseii la Pilat, zicând:
63 Domnule, ne-am adus aminte că acel amăgitor fiind încă viu a zis: după trei zile mă scol.
64 De aceea porunceşte ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva venind ucenicii să-l fure şi să zică poporului: S’a sculat dintre morţi, şi va fi rătăcirea cea din urmă mai rea decât cea dintâiu.
65 Zise lor Pilat: aveţi custodie, plecaţi, păziţi bine cum ştiţi.
66 Iar ei plecând păziră bine mormântul cu custodie, după ce au pecetluit piatra.