1 Cuvintele lui Neemia, fiul lui Acalia. În luna Chisleu, în anul al douăzecilea al domniei lui Artaxerxe, când eram în Şuşan, cetatea palatului, 2 veni Hanani, unul dintre fraţii mei, el şi nişte bărbaţi din Iuda, şi i-am întrebat despre Iudeii cei scăpaţi, cari rămăseseră din captivitate, şi despre Ierusalim. 3 Şi ei îmi ziseră: Rămăşiţa ce a mai rămas din captivitate acolo în provincie, este în supărare mare şi în ocară. Şi zidul Ierusalimului este ruinat şi porţile lui s’au ars cu foc.
4 Şi cum am auzit cuvintele acestea, am şezut şi am plâns, şi m’am bocit câteva zile, am postit, şi m’am rugat înaintea Dumnezeului cerului. 5 Şi am zis: Rogu-te, Doamne, Dumnezeul cerului, Dumnezeul cel mare şi înfricoşat, care păzeşte legământul şi mila către cei ce-l iubesc şi păzesc poruncile lui! 6 Rogu-te, fie urechia ta ascultătoare şi ochii tăi deşchişi, ca să audă rugăciunea servului tău, ce eu mă rog înaintea ta ziua şi noaptea pentru fiii lui Israel, servii tăi, şi mărturisesc păcatele fiilor lui Israel, ce noi ţi-am păcătuit! Eu şi casa părintelui meu am păcătuit! 7 Foarte ţi-am nelegiuit, şi n’am păzit poruncile, legile şi judecăţile, ce ai poruncit servului tău Moisi. 8 Aminteşte-ţi, rogu-te, de cuvântul, ce l-ai poruncit servului tău Moisi, zicând: De veţi nelegiui, eu vă voiu împrăştia printre popoare. 9 Dar de vă veţi reîntoarce la mine şi veţi păzi poruncile mele, şi le veţi face, chiar de ar fi aruncaţi unii dintre voi până la marginea cerului, încă şi de acolo îi voiu aduna, şi-i voiu aduce în locul, ce l-am ales, ca să fac să locuească numele meu acolo. 10 Şi aceştia sunt servii tăi şi poporul tău, pre care l-ai răscumpărat cu puterea ta cea mare şi cu mâna ta cea tare. 11 Rogu-te, Doamne, fie urechea ta ascultătoare, la rugăciunea servului tău şi la rugăciunea servilor tăi, cărora le place a se teme de numele tău! Şi fă, rogu-te, să prospere servul tău în ziua aceasta, şi fă să afle har înaintea bărbatnlui acestuia! – Căci eram paharnicul regelui.