1 Şi cum auzi Sanballat, că noi zidim zidul, se mânie şi se aprinse foarte, şi râse de Iudei. 2 Şi vorbi înaintea fraţilor săi şi a oastei Samariei, şi zise: Ce fac aceşti Iudei neputincioşi? Oare lăsă-se-vor să urmeze? Oare jertfi-vor? Oare sfârşi-vor într-o singură zi? Din grămezi de moloz, şi încă arse, vor face dresăturile? 3 Şi lângă el era Tobia, Ammonitul, şi zise: Chiar de l-ar zidi, o vulpe suindu-se, va dărâma zidul lor de pietri.
4 Ascultă, Dumnezeul nostru, căci suntem batjocoriţi; şi întoarce ocara lor asupra capului lor, şi dă-i spre pradă, în pământul captivităţii! 5 Şi să nu acoperi nelegiuirea lor, şi păcatul lor să nu se şteargă de dinaintea ta, căci necăjiră pre cei ce zidesc.
6 Aşa am zidit zidul; şi se încheie zidul până la jumătatea sa, căci poporul avea inimă la lucru.
7 Dar când auziră Sanballat şi Tobia şi Arabii şi Ammoniţii şi Aşdodenii, că zidurile Ierusalimului se dreg, şi că spărturile încep a se astupa, se mâniară foarte, 8 şi se jurară toţi împreună, ca să vină, să se lupte asupra Ierusalimului, şi să-i facă stricăciuni. 9 Iar noi ne-am rugat Dumnezeului nostru, şi am pus strajă pentru ei ziua şi noaptea, de teama lor. 10 Şi Iuda zise: Puterea purtătorilor de poveri slăbeşte, şi molozul este mult, şi nu putem să zidim zidul. 11 Şi neamicii noştri ziseră: Nu vor şti, nici nu vor vedea ceva, până când vom veni în mijlocul lor, şi-i vom ucide, şi vom face să înceteze lucrul.
12 Şi când veniră Iudeii, cari locuiau aproape de ei, ne spuseră de zece ori: păziţi toate lucrurile, prin care comunicaţi cu noi. 13 De aceea am şi pus, în locurile cele mai de jos de dinapoia zidului, în locuri tari, pre popor, după neamurile sale, cu săbiile lor, cu lăncile lor şi cu arcurile lor. 14 Şi am văzut, şi m’am sculat, şi am zis către mai marii şi către diregătorii şi către celălalt popor: Nu vă temeţi de dânşii; amintiţi-vă de Domnul cel mare şi înfricoşat, şi luptaţi-vă pentru fraţii voştri, fiii voştri, fetele voastre, femeile voastre şi casele voastre.
15 Şi când neamicii noştri auziră, că sfatul lor se făcu cunoscut nouă, şi că-l zădărnici-se Dumnezeu, ne-am întors cu toţii la zid, fiecarele la lucrul său. 16 Şi din ziua aceea, jumătate din oamenii mei lucrau la lucru, şi cealaltă jumătate din ei ţineau lancea, scuturile, arcurile şi platoşele; şi dinapoia lor erau căpeteniile a toată casa lui Iuda. 17 Şi cei ce zidiau zidul, şi cei ce încărcau pre purtătorii de poveri, cu o mână lucrau, şi cu cealaltă ţineau arma. 18 Căci pietrarii, fiecare avea sabia sa încinsă preste coapsele sale, şi aşa zidia; şi suflătorul din trâmbiţă era lângă mine. 19 Şi am zis mai marilor, diregătorilor şi celuilalt popor: Locul unde lucrăm este mare şi lat, şi noi suntem împrăştiaţi pe zid, departe unul de altul; 20 deci în ce loc veţi auzi sunetul trâmbiţei, acolo să vă adunaţi la noi; şi Dumnezeul vostru se va lupta pentru noi.
21 Aşa făceam lucrul, şi jumătate din ei ţineau lăncile din zorii zilei, până la ieşirea stelelor. 22 Şi în acelaşi timp am zis poporului: Fiecare cu servul său să mâie noaptea în mijlocul Ierusalimului, ca noaptea de pază să ne fie, şi ziua de lucru. 23 Şi nici eu, nici fraţii mei, nici servii mei, nici custozii ce mă urmau, nimenea dintre noi nu se desbracă de vestmintele sale; şi fiecare cu arma sa îşi aducea apă.