1 Şi fu strigare mare în popor şi între femeile lor asupra Iudeilor, fraţii lor. 2 Căci erau unii, cari ziceau: Noi, fiii noştri şi fetele noastre suntem mulţi; drept care să luăm grâu, ca să mâncăm şi să trăim. 3 Şi erau unii, ce ziceau: Noi am pus amanet ţarinele noastre, viele noastre şi casele noastre, ca să luăm grâu în foamete. 4 Şi mai erau unii, cari ziceau: Noi pe ţarinele noastre şi viele noastre ne-am împrumutat cu argint, pentru birul regelui. 5 Şi acum carnea noastră este ca şi carnea fraţilor noştri, şi copiii noştri ca copiii lor: şi iacă, noi supunem sclaviei pre fiii noştri şi pre fetele noastre, ca să fie servi; şi unele din fetele noastre chiar sunt şi supuse, şi nu este în puterea noastră a le răscumpăra; că ale altora sunt ţarinele şi viile noastre.
6 Şi m’am mâniat foarte, auzind strigarea lor şi cuvintele acestea. 7 Şi m’am sfătuit în inima mea, şi am mustrat pre mai marii şi pre diregătorii şi le-am zis: Voi luaţi fiecare camătă unul dela altul. Şi am chiemat asupra-lor o adunare mare. 8 Şi le-am zis: Noi după puterea noastră am răscumpărat pre fraţii noştrii, Iudeii, cari erau vânduţi popoarelor, şi voi înşi-vă veţi vinde pre fraţii voştrii? Oare, cade-se, ca ei să ne fie vânduţi? Iar ei treceau, şi n’au găsit răspuns.
9 Şi am mai zis: Nu este bună fapta, ce voi faceţi. Oare nu trebue să umblaţi în temerea Dumnezeului nostru, ca să nu fim spre ocară popoarelor, neamicii noştri? 10 Eu, fraţii mei şi servii mei încă i-am împrumutat cu argint şi cu grâu, dar să le lăsăm, rogu-vă, datoria aceasta. 11 Întoarceţi-le dar, rogu-vă, astăzi ţărinele lor, viile lor, măslinii lor şi casele lor, şi o sutime din argintul şi grâul, din vinul şi oleiul, ce cereţi dela dânşii.
12 Atuncia ziseră ei: Vom întoarce, şi nu vom cere nimica dela ei; cum zici, aşa vom face. Atunci am chiemat pre preoţi, şi-i făcură să jure, că vor face aceasta. 13 Am scuturat şi poalele mele şi am zis: Aşa să scuture Dumnezeu pre tot omul din casa sa şi dela munca sa, care nu va întări cuvântul acesta, şi aşa să fie scuturat şi deşertat. Şi toată adunarea zise: Amin! şi lăudă pre Domnul. Şi poporul făcu, după cuvântul acesta.
14 Şi în ziua, în care am fost pus guvernator al lor, în pământul lui Iuda, dela anul al douăzecilea, până la anul al treizeci şi doilea al regelui Artaxerxe, adecă doisprezece ani, eu şi fraţii mei n’am mâncat pâne de guvernator. 15 Iar guvernatorii de mai nainte, cari fură înainte de mine, însărcinau poporul, şi luau dela el pâne şi vin, afară de cei patruzeci sicli de argint; încă şi servii lor domniau preste popor; dar eu n’am făcut astfel, temându-mă de Dumnezeu. 16 Şi m’am dedat la lucrul zidului acestuia, şi ţarină n’am cumpărat; şi toţi servii mei erau adunaţi acolo la lucru. 17 Ba încă la masa mea erau o sută cincizeci de bărbaţi din Iudei şi din diregători, afară de cei ce veniau la noi, dela popoarele din jurul nostru. 18 Şi ceea ce se pregătia fiecare zi pentru mine era: un bou şi şase oi alese; şi păseri se pregătiau pentru mine; şi odată în zece zile era mulţime de tot felul de vin; şi cu toate acestea n’am cerut pânea de guvernator; căci lucrul apasă greu asupra poporului acestuia.
19 Dumnezeul meu, adu-ţi aminte de mine spre bine, după toate câte am făcut, pentru poporul acesta.