1 Şi cum auziră Sanballat, Tobia şi Gheşem, Arabul, şi ceilalţi neamici ai noştri, că eu zidisem zidul, şi că nu mai rămăsese spărtură la dânsul (deşi până la acel timp uşile încă nu le pusesem la poartă), 2 Sanballat şi Gheşem trimeseră la mine, zicând: Veniţi, să ne întâlnim împreună în unul din satela din Valea Ono; căci cugetau a-mi face rău. 3 Şi le-am trimes soli, zicând: Am un lucru mare de făcut, şi nu pot să mă pogor; de ce să înceteze lucrul, lăsându-l, şi pogorîndu-mă la voi?
4 Şi ei trimeseră la mine de patru ori tot în chipul acesta; şi eu le-am răspuns tot în chipul acesta.
5 Atuncia trimise Smballat la mine pre servul său, tot în chipul acesta, a cincea oară, cu o epistolă deschisă în mâna sa, 6 în care era scris: S’a auzit între popoare, şi Gaşmu o zice, că tu şi Iudeii cugetaţi să vă răsculaţi; după aceste vorbe, de aceea zideşti zidul, ca să ajungi regele lor. 7 Şi ai pus încă şi profeţi, ca să te prochieme în Ierusalim, zicând: Este rege în Iuda; şi acum se va da în ştire regelui după lucrurile acestea; şi acum vino, şi să ne sfătuim împreună.
8 Atunci am trimes la el, zicând: Ceeace zici nu este; ci dela tine o născoceşti. 9 Căci toţi aceştia voiau a ne înspăimânta, zicând: Mânele lor vor slăbi dela lucru, şi nu se va sfârşi. Şi acum, Dumnezeule, întăreşte-mi mânele!
10 Şi am întrat în casa lui Şemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel, care se închisese pre sine; şi el zise: Să ne întălnim împreună, în casa lui Dumnezeu, în lăuntrul templului, şi să închidem uşile templului; căci ei vin să te ucidă; chiar noaptea vin să te ucidă. 11 Dar eu am răspuns: Un om ca mine fugi-va oare? Şi cine, ca mine, ar întra în templu, ca să-şi cruţe vieaţa sa? Nu voiu întra! 12 Şi iacă, am cunoscut, că Dumnezeu nu-l trimesese, ca să cuvinteze profeţia aceasta în contra mea; ci Tobia şi Sanballat îl tocmiseră. 13 De aceea era tocmit de ei, ca să mă înspăimânte, să fac aşa, şi să păcătuesc, şi să-mi fac la ei nume rău, şi să mă ocărească.
14 Dumnezel meu, aminteşte-ţi de Tobia şi Sanballat după faptele lor, şi de profeteasa Noadia, şi de ceilalţi profeţi, cari voiau să mă înspăimânte!
15 Aşa se sfârşi zidul în a douăzeci şi cincea zi a lunei Elul, în cincizeci şi două de zile. 16 Şi când auziră toţi neamicii noştri, atuncia se temură toate popoarele din jurul nostru, şi căzură foarte în ochii lor; căci cunoscură, că dela Dumnezeul nostru se făcu lucrul acesta.
17 Şi în zilele acelea mulţi din mai marii lui Iuda trimeteau epistole, ce se duceau lui Tobia, şi epistole dela Tobia sosiau la ei. 18 Căci erau în Iuda mulţi legaţi cu dânsul prin jurământ, că era ginere al lui Şecania, fiul lui Arah; şi Iohanan, fiul său, luase de femeie fata lui Meşullam, fiul lui Berechia. 19 Şi încă istorisiau înaintea mea şi binefacerile lui, şi-i spuneau cuvintele mele. Şi Tobia trimetea epistole, ca să mă înspăimânte.