1 Şi Cora fiul lui Izhar, a fiului lui Kohat, fiul lui Levi, s’a unit cu Datan, şi Abiram, fiii lui Eliab, şi cu On, fiul lui Pelet, fiii lui Ruben; 2 şi se sculară contra lui Moisi, ei cu două sute cincizeci de bărbaţi dintre fiii lui Israel, mai marii comunităţii, aleşi la adunare, oameni renumiţi. 3 Şi se adunară contra lui Moisi şi contra lui Aaron, şi le ziseră: Prea mult vă însuşiţi; că toată comunitatea, toţi sunt sfinţi, şi Domnul este între ei; pentru ce dară voi vă înălţaţi mai pe sus de adunarea Domnului?
4 Şi Moisi auzind aceasta, căzu pe faţa sa; 5 şi vorbi cătră Cora şi cătră toată ceata sa, zicând: Mâne dimineaţă va arăta Domnul pre acela, care este al lui şi care este sfânt, şi-l va lăsa să se apropie de dânsul; pre cel ce va alege el, îl va lăsa să se apropie de el. 6 Aceasta să faceţi: Luaţi-vă căţiui, Core şi toată ceata lui; 7 şi puneţi foc într’însele, şi preste dânsele puneţi tămâie înaintea Domnului, mâne; şi omul pre care Domnul îl va alege, acela va fi sfânt. Fii ai lui Levi, prea mult vă însuşiţi vouă.
8 Şi Moisi zise lui Cora: Ascultaţi, fii ai lui Levi! 9 Au prea puţin este pentru voi, că Dumnezeul lui Israel a deosebit pre voi din comunitatea lui Israel, şi v’a lăsat să vă apropiaţi de dânsul, ca să împliniţi serviciul locaşului Domnului, şi să staţi înaintea comunităţii, servindu-i ei? 10 El pre tine şi pre toţi fraţii tăi, pre fiii lui Levi cu tine, te-a primit să te apropii de dânsul, şi voi acum căutaţi şi preoţia? 11 Pentru aceea tu şi toată ceata ta v’aţi strâns contra Domnului, şi ce este Aaron, de murmuraţi contra lui?
12 Şi Moisi trimise să cheme pre Datan şi pre Abiram, fiii lui Eliab, cari răspunseră: Nu vom veni! 13 Au prea puţin este, că ne-ai scos din pământul, unde curge lapte şi miere, ca să ne omori în pustiul acesta; tu mai voeşti încă să te faci şi domn preste noi? 14 Cu adevărat, nu ne-ai adus într’un pământ, unde curge lapte şi miere, nici nu ni-ai dat de moştenire câmpuri sau vii! Acum vreai să scoţi şi ochii oamenilor acestora? Nu vom veni!
15 Şi se mânie Moisi foarte, şi zise Domnului: Nu căuta spre darul lor; că eu nici măcar un asin n’am luat dela ei; nici pre nimeni dintre ei n’am nedreptăţit. 16 Şi zise Moisi lui Cora: Tu şi toată ceata ta să staţi înaintea Domnului; tu, ei şi Aaron mâne; 17 şi vă luaţi fiecare căţiuia sa; şi puneţi tămâie într’însele, şi le aduceţi înaintea Domnului, fiecare căţiuia sa, două sute cincizeci căţiui; şi tu şi Aaron, fiecare cu căţiuia sa.
18 Şi luară fiecare căţiuia sa, şi puseră foc într’însele, şi pe deasupra puseră tămâie, şi stătură la uşa cortului întrunirii; asemenea şi Moisi şi Aaron. 19 Şi Core strânse în contra lor toată comunitatea la uşa cortului întrunirii, şi mărirea Domnului se arătă la toată adunarea.
20 Şi Domnul vorbi lui Moisi şi lui Aaron, zicând: 21 Deosebiţi-vă de adunarea aceasta, că într’un moment voiu mistui pre ei. 22 Şi ei căzură pe feţele lor, şi ziseră: Dumnezeule, Dumnezeul spiritelor a tot corpul! De a păcătuit un om, au mânia o vărsa-vei asupra întregei adunări! 23 Şi Domnul vorbi lui Moisi, zicând: 24 Vorbeşte cătră comunitate, zicând: Depărtaţi-vă din jurul locuinţelor lui Core, Datan şi Abiram!
25 Şi se sculă Moisi, şi merse la Datan şi la Abiram, şi după dânsul merseră şi bătrânii lui Israel. 26 Şi el vorbi cătră comunitate, zicând: Depărtaţi-vă, rogu-vă, de corturile acestor oameni răi, şi de nimic al lor să nu vă atingeţi, ca să nu periţi şi voi întru tot păcatul lor. 27 Şi ei se depărtară din jurul corturilor lui Core, Datan şi Abiram; şi Datan şi Abiram ieşiră afară, şi stătură la uşile corturilor lor, cu femeile lor, cu copiii lor şi cu pruncii lor. 28 Şi Moisi zise: Dintr’aceasta veţi cunoaşte, că Domnul a trimis pre mine ca să fac toate lucrările acestea că nu le fac din capul meu: 29 Dacă aceştia aicia vor muri, după cum mor toţi oamenii; sau dacă îi va afla pre dânşii asemenea soartă, ca şi pre alţi oameni, pre mine nu m’a trimis Domnul. 30 Iar dacă Domnul va crea ceva nou, şi pământul îşi va deşchide gura sa, şi va înghiţi pre ei împreună, cu toate câte sunt ale lor, şi ei de vii se vor pogorî în infern, voi să cunoaşteţi că aceşti oameni au defăimat pre Domnul. 31 Şi a fost, că încetând el de a vorbi aceste cuvinte, pământul de desubtul lor se despică, 32 şi pământul deşchizându-şi gura sa, înghiţi pre dânşii şi casele lor, şi pre toţi oamenii, cari erau ai lui Core, şi toată averea lor. 33 Se pogorîră ei şi toate ale lor de vii în infern, şi pământul îi acoperi; şi ei periră din mijlocul adunării. 34 Şi tot Israelul ce era în jurul lor fugi de strigarea lor, că ziseră: Nu cumva să ne înghiţă şi pre noi pământul. 35 Şi foc ieşi dela Domnul, şi mistui pre cei două sute cincizeci de bărbaţi, cari aduseră tămâie.
36 Şi Domnul vorbi lui Moisi, zicând: 37 Zi lui Eleazar, fiul lui Aaron preotul, ca să scoată căţiuile din mijlocul focului, şi cărbunii dintr’însele să le lepede afară, căci sfinte sunt. 38 Căţiuile acestora, cari păcătuiră contra sufletelor lor proprii, să se facă din ele plăci late pentru acoperirea altarului: (căci ei pre acelea le aduseră înaintea Domnului, şi sfinte sunt), şi să fie de semn fiilor lui Israel. 39 Şi Eleazar, preotul, luă acele căţiui de aramă, pre cari le aduseră cei arşi, şi le bătură în plăci pentru acoperirea altarului, 40 întru amintirea fiilor lui Israel, pentru ca nu vre-un nepreot, care nu ar fi din seminţia lui Aaron, să se apropie spre a face să fumege tămâie înaintea Domnului, ca să nu-i fie tot ca lui Core şi ca cetei lui; după cum îi poruncise Domnul prin Moisi.
41 Şi a doua zi toată adunarea fiilor lui Israel murmură contra lui Moisi şi contra lui Aaron, zicând: Voi aţi omorît pre poporul Domnului! 42 Şi a fost, când se strânse comunitatea contra lui Moisi şi contra lui Aaron, ei se întoarseră spre cortul întrunirii, şi iată, norul îl acoperise, şi mărirea lui Dumnezeu apăru! 43 Atunci Moisi şi Aaron veniră înaintea cortului întrunirii, 44 şi Domnul vorbi lui Moisi, zicând: 45 Despărţiţi-vă de această comunitate, şi eu o voiu mistui într’un moment. Şi ei căzură pe feţele lor.
46 Şi zise Moisi lui Aaron: Ia căţiuia şi pune într’însa foc depe altar, şi deasupra pune tămâie, şi du-te curând la comunitate, şi fă ispăşire pentru ea; că mânie a ieşit dela faţa Domnul; plagă a început.
47 Şi Aaron luă căţiuia, după cum îi zisese Moisi, şi alergă în mijlocul comunităţii, şi iată, plaga începuse între popor. Atunci el puse tămâia, şi făcu espiare pentru popor. 48 Şi stând el între morţi şi între vii, fu oprită plaga. 49 Şi aceia, cari muriră de această plagă, au fost patrusprezece mii şapte sute, afară de aceia cari muriră pentru Core.
50 Şi Aaron se întoarse la Moisi înapoi la uşa cortului întrunirii, după ce plaga fu oprită.