1 Şi Domnul vorbi lui Moisi, zicând: 2 Vorbeşte fiilor lui Israel, şi zi lor: Când veţi întra în pământul locuinţei voastre, pre care eu vi-l dau vouă, 3 Şi veţi aduce sacrificiu cu foc Domnului, ardere de tot, sau alt sacrificiu, împlinind vre-un vot, sau dar de bunăvoie, sau la sărbătorile voastre, făcând miros plăcut Domnului, din cireadă, sau din turmă: 4 Cel ce aduce sacrificiul său Domnului, să mai aducă dar de pâne, floarea făinei, a zecea parte de efă, frământată cu oleiu a patra parte de hin. 5 Şi vin pentru prinoase, a patra parte de hin să aduci pe lângă ardere de tot, sau şi alt sacrificiu, de tot mielul. 6 Sau de va fi berbece, să aduci dar de pâne două zecimi de floarea făinei, frământată cu oleiu, a treia parte de hin. 7 Şi vin pentru prinoase să aduci a treia parte de hin, în miros plăcut Domnului. 8 Şi de vei aduce un viţel drept ardere de tot, sau alt sacrificiu, împlinind un vot, sau sacrificii de bucurie Domnului. 9 Pelângă acel viţel să mai aduci şi dar de pâne, de floarea făinei trei zecimi, frământată cu jumătate de hin de oleiu. 10 Şi vin pentru prinoase să aduci o jumătate de hin, spre sacrificiu cu foc, miros plăcut Domnului. 11 Astfel să faci cu orice sacrificiu de bou, sau de un berbece, sau de un miel, sau de un ied. 12 După numărul ce veţi sacrifica, să faceţi cu fiecare după numărul lor. 13 Fiecare moştean să facă aceasta astfel, când va aduce sacrificiu cu foc în miros plăcut Domnului. 14 Şi de va locui vre-un străin între voi, sau altul oricine între generaţiunile voastre, şi el va voi să facă sacrificiu cu foc în miros plăcut Domnului, să-l facă aşa, după cum îl faceţi voi. 15 Tot aceeaşi lege să fie pentru voi cei din comunitate, şi pentru cel străin ce locueşte între voi; lege în veci să fie aceasta întru generaţiunile voastre: cel străin va fi ca şi voi înaintea Domnului. 16 O lege şi un drept va fi pentru voi şi pentru cel străin, ce locueşte între voi.
17 Şi Domnul vorbi lui Moisi, zicând: 18 Vorbeşte fiilor lui Israel, şi zi lor: Când veţi întra în pământul, în care eu vă aduc, 19 şi veţi mânca din pânea pământului aceluia, să aduceţi dar ridicat Domnului. 20 Din prinoasele aluatului vostru să aduceţi o turtă drept dar ridicat; cum daţi darul de arie, aşa să-l daţi şi pre acesta. 21 Din prinoasele aluatului vostru să aduceţi dar ridicat Domnului în generaţiunile voastre.
22 Şi dacă voi veţi greşi, şi nu veţi face toate aceste porunci, pre care Domnul le-a dat lui Moisi: 23 toate câte Domnul v’a poruncit prin Moisi, din ziua aceea, din care Domnul a dat poruncile sale lui Moisi, şi de atunci înainte în toate generaţiunile voastre; 24 va fi, dacă acel lucru s’a făcut prin greşeală, fără ştirea comunităţii, toată comunitatea să aducă un viţel ca ardere de tot, în miros plăcut Domnului, ca darul său de pâne şi cu prinosul său, după datină; şi un ied ca sacrificiu pentru păcat. 25 Şi preotul să facă ispăşire pentru toată comunitatea fiilor lui Israel, şi se va ierta lor; că greşeală a fost. Şi ei să-şi aducă sacrificiul lor Domnului, sacrificiu cu foc, şi sacrificiul lor pentru păcat înaintea Domnului, pentru greşeala lor, 26 şi se va ierta comunităţii întregi a fiilor lui Israel, şi străinului ce petrece între ei, că aceasta se întâmplă tot, prin greşeală.
27 Şi dacă va fi păcătuit un singur suflet din greşeală, acesta să aducă o capră de un an drept sacrificiu pentru păcat. 28 Şi preotul să facă ispăşire pentru acela, care va fi greşit, fiindcă a păcătuit din greşeală înaintea Domnului, pentru acela să facă el espiare; şi i-se va ierta lui. 29 O lege să fie pentm fiecine, care va fi păcătuit din greşeală, fie moştean dintre fiii lui Israel, sau străin ce petrece între dânşii.
30 Iar sufletul acela, care va păcătui din trufie, fie moştean, fie străin, acela pre Domnul defaimă; şi stârpi-se-va sufletul acela diu poporul său. 31 Pentru că cuvântul Domnului l-a despreţuit, şi ordinile lui le-a stricat, stârpi-se-va sufletul acela; păcatul lui asupra lui.
32 Şi când erau fiii lui Israel în pustiu, aflară pre un om adunând lemne în ziua sabatului. 33 Şi cei ce-l aflară strângând lemne, îl aduseră la Moisi şi la Aaron şi la toată comunitatea. 34 Şi-l puseră sub pază, pentru că nu era hotărît, ce au să facă cu el. 35 Şi zise Domnul lui Moisi: acel om să se omoare: toată comunitatea să-l ucidă cu pietri afară din tabără. 36 Şi-l duse toată comunitatea afară din tabără, şi-l uciseră cu pietri, şi el muri; după cum poruncise Domnul lui Moisi.
37 Şi Domnul vorbi lui Moisi, zicând: 38 Vorbeşte fiilor lui Israel, şi zi lor, ca să-şi facă fimbri la marginile vestmintelor lor întru generaţiunile lor; şi preste fimbria fiecărui colţ să pună fir vânăt. 39 Şi acest fir să fie preste fimbrie, ca de câte ori îl veţi vedea, să vă aduceţi aminte de toate poruncile Domnului, şi să le faceţi; şi să nu urmaţi după poftele inimii voastre, nici după dorinţele ochilor voştri, după cari vă desfrânaţi: 40 Ca să vă aduceţi aminte, şi să faceţi toate poruncile mele, şi să fiţi sfinţi Dumnezeului vostru. 41 Eu Domnul sunt Dumnezeul vostru, carele v’am scos pre voi din pământul Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru; Eu Domnul sunt Dumnezeul vostru.