1 Şi Balaam văzând, că Domnului îi place să binecuvinteze pre Israel, nu merse ca alte dăţi, spre a căuta descântece, ci-şi înturnă faţa sa spre pustiu. 2 Şi ridicându-şi Balaam ochii săi, văzu pre Israel şezând în corturi, după seminţiile sale; şi veni preste dânsul Spiritul lui Dumnezeu. 3 Şi rosti cuvântul său parabolic, şi zise:
Aşa zice Balaam, fiul lui Beor, Aşa zice bărbatul cel cu ochi deşchişi, 4 Aşa zice acel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce vede viziunea acelui Atotputernic, Care căzând în uimire, ochii îşi are deşchişi: 5 Cât de frumoase sunt corturile tale, Iacobe! Locuinţele tale, Israele! 6 Se întind ca văile, Ca grădinile cele depe lângă răuri, Ca arborii de alee, pre care i-a plantat Domnul, Ca cedrii depe lângă ape! 7 Apa curge din galeţele sale, Şi seminţia sa este ca apele cele mari; Mai mare de cât Agag regele lui, Şi împărăţia lui se înalţă. 8 Dumnezeu îl scoase pre el din Egipt, Tăria lui este ca aceea a unicornului; El perde pre naţiunile, pre inamicii lui, Şi oasele lor le sdrobeşte, Şi cu săgeţile sale îi străpunge. 9 El s’a plecat, el s’a culcat ca un leu, Şi ca o leoaică; cine-l va deştepta? Tot cel ce te binecuvintează pre tine, binecuvântat să fie, Şi cel ce te blestemă pre tine, blestemat să fie.
10 Şi Balak se aprinse de mânie contra lui Balamm, şi lovindu-şi palmele, Balak zise lui Balaam: Ca să-mi blestemi pre inamicii mei te-am chemat, şi iată tu i-ai binecuvântat, acum de trei ori! 11 Acum dară fugi la locul tău. Eu ziseiu: Te voiu onora; dară iată Domml te-a oprit de a fi onorat.
12 Şi Balaam zise cătră Balak: Au n’am vorbit eu şi trimişilor tăi, pre cari i-ai trimis la mine zicând: 13 De mi-ar da Balak casa sa plină de argint şi de aur, eu n’aş putea călca cuvântul Domnului, şi să fac nici bine nici rău din capul meu; ceeace-mi va zice Domnul, eu aceea voiu vorbi. 14 Şi acum iată, eu mă duc la poporul meu; deci vino, şi eu te voiu învăţa ceeace acest popor va face poporului tău în timpurile cele de apoi. 15 Şi el rosti cuvântul său parabolic, zicând:
Aşa zice Balaam, fiul lui Beor, Aşa zice bărbatul cel cu ochii deşchişi. 16 Aşa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Şi care are cunoştinţa celui Prea înalt, Cel ce vede viziunea celui Atotputernic, Carele căzând în uimire, ochii şi-are deşchişi:
17 Văz pre acesta, deşi încă nu este; Eu îl privesc, deşi acum nu este: O stea va resări din Iacob, Şi un sceptru se va scula din Israel, Care va sfărâma laturile Moabului, Şi va perde pre toţi fiii fortăreţelor. 18 Şi Edomul va fi stăpânirea sa, Şi Seirul va fi moştenire inamicilor săi, Şi Israel se va purta voiniceşte. 19 Şi va domni cel născut din Iacob, Şi va perde pre cel scăpat din cetate. 20 Şi văzând el pre Amalek, rosti cuvântul său parabolic, şi zise:
Amalek este întâiul dintre naţiuni. Dară sfârşitul lui este peirea. 21 Şi văzând el pre Kenei, rosti cuvântul său parabolic, şi zise: Tare foarte este locuinţa ta. Şi pe piatră ţi-ai pus cuibul tău. 22 Totuşi Cain se va pustii! Până atunci, până ce Assur te va lua prins. 23 Şi el rosti cuvântul său parabolic, şi zise:
O! Cine va mai putea trăi, Când Dumnezeu va face aceasta! 24 Şi corăbii vor veni din ţărmurile Chittimului. Şi vor asupri pre Assur, şi vor asupri pre Eber, Şi în urmă şi el va peri. 25 Şi Balaam se sculă, şi merse şi se întoarse la locul său; asemenea şi Balak se duse pre calea sa.