1 Şi Balaam zise lui Balak: Zideşte-mi aici şapte altare, şi-mi pregăteşte aici şapte viţei şi şapte berbeci. 2 Şi Balak făcu, precum zise Balaam; şi Balak şi Balaam aduseră câte un viţel şi câte un berbece pe fiecare altar. 3 Şi zise Balaam lui Balak: Stăi lângă arderea de tot a ta, şi eu mă voiu duce; poate mă va întâmpina Domnul, şi ceeace-mi va arăta voiu spune ţie. Şi el se duse pe un vârf de munte. 4 Şi Dumnezeu întâmpină pre Balaam; şi acesta îi zise: Eu şapte altare am făcut, şi pe tot altarul am adus câte un berbece şi câte un viţel. 5 Şi Domnul puse cuvântul în gura lui Balaam, şi zise: Întoarce-te la Balak, şi aşa să-i vorbeşti. 6 Şi el se întoarse la el, şi iată el sta lângă arderea de tot a sa, el şi toţi mai marii Moabului. 7 Şi rosti el cuvântul său parabolic, şi zise:
Din Siria mă aduse Balak, regele Moabului, Din munţii răsăritului, zicând: Vino, blesteamă-mi pre Iacob, Vino, defaimă-mi pre Israel! 8 Cum să blestem eu pre cel ce nu-l blestemă Dumnezeu? Şi cum să defaim pre cel ce nu-l defaimă Dumnezeu? 9 Că mă uit depe vârfurile stâncilor, Şi-l văd pre el depe dealuri. Iată! Acest popor locueşte deosebit, Şi nu se numără la alte popoare. 10 Cine poate număra pulberea lui Iacob şi numărul numai din a patra parte a lui Israel? O, de ar muri sufletul meu moartea celor drepţi, Şi sfârşitul meu să fie ca şi al lor! 11 Şi Balak zise lui Balaam: Ce mi-ai făcut? Eu te-am luat ca pre inamicii mei să-i blestemi, şi iată, tu-i binecuvintezi! 12 Şi el răspunse, şi zise: Au nu voiu căuta să vorbesc aceeace mi-a pus Domnul în gură-mi? 13 Şi Balak zise cătră dânsul: Vino, rogu-te, cu mine într’alt loc, de unde poţi să-l vezi; că tu de aici numai o parte a lui o vezi, iar pre tot poporul nu-l vezi; şi mi-l blestemă de acolo!
14 Şi-l luă în ţarina păzitorilor, spre vârful Pisga; şi zidi şapte altare, şi pe fiecare altar aduse câte un viţel şi câte un berbece. 15 Şi Balaam zise lui Balak: Stăi aicia lângă arderea de tot a ta, şi eu acolo voiu întâmpina pre Domnul. 16 Şi Domnul întâmpină pre Balaam şi puse cuvânt în gura lui, şi zise: Întoarce-te la Balak, şi aşa să vorbeşti. 17 Şi el veni la dânsul, şi iată el sta lângă arderea de tot a sa, şi cu dânsul mai marii Moabului. Şi Balak zise lui: Ce a zis Domnul? 18 Şi rosti el cuvântul său parabolic, şi zise:
Scoală-te, Balak, şi ascultă! Ia în urechi cuvintele mele, tu fiul lui Zippor! 19 Dumnezeu nu este om, ca să minţă, Nici fiu de om ca să-i pară rău; El a zis, au nu va face? Vorbit-a, au nu va împlini? 20 Iată eu primit-am să binecuvintez; Da, el a binecuvântat, şi eu nu pot întoarce. 21 El nu zăreşte nici o răutate în Iacob, Şi nu vede nici o nedreptate în Israel. Domnul Dumnezeul său este cu dânsul, Cânt triumfal de regi se aude în mijlocul lui. 22 Dumnezeu scoase pre ei din Egipt; Tăria lui este ca aceea a unicornului. 23 Nu e descântec în contra lui Iacob, Nici gâcitură în contra lui Israel; La timpul său se va zice despre Iacob şi despre Israel cele ce a făcut Dumnezeu cu el. 24 Iată acest popor! Ca un leu se va scula, Şi ca o leoaică se va râdica; El nu se va culca, până ce nu-şi va mânca prada, Şi nu va bea sângele celor ucişi.
25 Şi zise Balak lui Balaam: Tu nici să nu-l blestemi, nici să nu-l binecuvintezi. 26 Iar Balaam răspunse şi zise lui Balak: Au nu ţi-am vorbit eu şi ţi-am zis, că eu voiu face toate câte-mi va zice Domnul?
27 Şi Balak zise lui Balaam: Vino, rogu-te, te voiu duce într’alt loc; poate să placă lui Dumnezeu, ca tu să mi-l blestemi de acolo. 28 Şi luând Balak pre Balaam, îl duse pe vârful muntelui Peor, care priveşte spre deşert. 29 Şi Balaam zise lui Balak: Zideşte-ni aicia şapte altare, şi-mi pregăteşte aicia şapte viţei şi şapte berbeci. 30 Şi Balak făcu aşa; precum îi zise Balaam, şi aduse pe fiecare altar câte un viţel şi câte un berbece.