1 Şi fiii lui Israel plecară, şi tăbărîră în câmpia Moabului, dincoace de Iordan, în dreptul Ierichonului.
2 Şi Balak fiul lui Zippor, văzu toate câte făcuse Israel Amoreilor, 3 şi Moab se temu foarte de popor, pentru că era mare la număr, şi groază cuprinse pre Moab pentru fiii lui Israel. 4 Şi Moab zise cătră bătrânii Madianului: Acum această mulţime va mânca tot ce este împrejurul nostru, după cum mănâncă boul iarbă cea verde a câmpului. Şi Balak, fiul lui Zippor, era regele Moabului pe timpul acela. 5 Şi el trimise soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor, ce era lângă fluviu, în ţara fiilor poporului său, ca să-l cheme, zicând: Iată, un popor ieşi din Egipt; iată, el acopere faţa pământului, şi s’a aşezat lângă mine; 6 acum dară vino, rogu-te, şi-mi blestemă pre acest popor, că este mai tare decât mine. Poate fi, că eu să-l pot bate, şi să-l gonesc din ţară; căci eu ştiu; că acela, pre care tu-l binecuvintezi, este binecuvântat; şi pre care tu-l blestemi, este blestemat. 7 Şi aşa merseră bătrânii Moabului cu bătrânii Madianului cu darurile în mânile lor pentru gâcitor. Şi ajungând ei la Balaam, îi spuseră cuvintele lui Balak. 8 Şi, el zise lor: Rămâneţi aicia preste noaptea aceasta; şi eu vă voiu da răspunsul, după cum îmi va vorbi Domnul. Şi mai marii Moabului rămaseră la Balaam.
9 Şi Dumnezeu veni la Balaam, şi-i zise: Cine sunt aceşti bărbaţi cu tine? 10 Şi Balaam zise cătră Dumnezeu: Balak, fiul lui Zippor, regele Moabului, a trimis la mine, zicându-mi: 11 Iată, poporul, carele a ieşit din Egipt, acopere faţa acestui pământ! Vino acum, şi mi-l blestemă, doară voiu putea să mă bat cu el, şi să-l gonesc. 12 Şi zise Dumnezeu lui Balaam: Să nu mergi cu ei, nici să blestemi pre popor, căci este binecucuvântat.
13 Şi sculându-se dimineaţa Balaam, zise cătră mai marii lui Balak: Întoarceţi-vă la ţara voastră, că Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi. 14 Şi mai marii Moabului se sculară, şi veniră la Balak, şi ziseră: Balaam nu vrea să vină cu noi!
15 Şi Balak iarăşi a trimis la el mai mari, mai mulţi şi mai însemnaţi decât aceia. 16 Şi ei veniră la Balaam, şi-i ziseră: Acestea îţi zice Balak, fiul lui Zippor: Rogu-te, nu mai face piedeci, şi vino cu mine! 17 Că mult foarte te voiu onora, şi toate câte îmi vei zice, voiu face; decât, rogu-te, vino numai, şi-mi blestemă pre acest popor. 18 Şi Balaam răspunse, şi zise cătră servii lui Balak: De mi-ar da Balak casa lui plină de argint şi de aur, eu n’aş putea călca cuvântul Domnului Dumnezeul meu, să fac nici mic, nici mare. 19 Totuşi, rogu-vă, rămâneţi şi voi în această noapte aicia, ca să ştiu ce va mai zice Domnul cătră mine.
20 Atuncia veni Dumnezeu la Balaam noaptea, şi-i zise: Dacă aceşti bărbaţi vin ca să te cheme, scoală-te, şi du-te cu ei, dară numai cuvântul ce voiu vorbi ţie, acela să-l faci.
21 Şi sculându-se dimineaţa Balaam, a înşeuat asina sa, şi merse cu mai marii Moabului. 22 Şi Dumnezeu se aprinse de mânie, că el se duse; şi un înger al Domnului se puse în drum, ca să-l oprească; şi el călăria pe asina sa, şi cei doi feciori ai săi erau cu dânsul. 23 Şi asina văzând pe îngerul Domnului stând în drum şi cu sabia sa scoasă în mână, asina se abătu din cale, şi merse spre câmp; şi Balaam bătu asina, ca să o întoarcă în cale. 24 Şi îngerul Domnului se puse într’o cărare între vii, având părete de o parte şi părete de altă parte. 25 Şi asina văzând iarăşi pre îngerul Domnului, se strânse spre zid, şi ea strânse de zid şi piciorul lui Balaam; şi el iarăşi o bătu. 26 Şi îngerul Domnului iarăşi merse mai departe, şi stătu într’un loc strâmt, unde nu era drum spre a se întoarce nici la dreapta nici la stânga. 27 Şi asina văzând pre îngerul Domnului, se culcă sub Balaam. Şi Balaam se aprinse de mânie, şi bătu asina cu băţul. 28 Şi deşchise Domnul gura asinei, şi ea zise lui Balaam: Ce-ţi făcui eu ţie, de mă bătuşi cu aceasta de trei ori? 29 Şi Balaam răspunse asinei: pentru că ţi-ai bătut joc de mine! O, de ce n’am o sabie în mână; numai decât te-aş junghia! 30 Şi asina zise lui Balaam: Au nu sunt eu asina ta pe care încaleci tu, de când mă ai şi până în ziua de astăzi? Fost-am deprinsă să-ţi fac asemenea? Şi el zise: Nu. 31 Şi Domnul deşchise ochii lui Balaam, şi el văzu pre îngerul Domnului stând în drum, şi sabia lui scoasă în mâna sa; şi el se plecă, şi se închină cu faţa la pământ. 32 Şi îngerul Domnului zise cătră dânsul: Pentru ce bătuşi pre asina ta acum de trei ori? Iată eu ieşii, ca să mă opun ţie, căci calea pe care mergi tu, nu este dreaptă înaintea mea. 33 Şi asina mă văzu, şi ea se feri de mine acum de trei ori; dacă ea nu se feria de mine, intr’adevăr, pre tine te-aş fi omorît, şi pre ea o aşi fi lăsat vie! 34 Şi zise Balaam cătră îngerul Domnului: Eu am păcătuit, că n’am ştiut, că tu te-ai opus în contra mea în cale; acum dară, dacă aceasta este rău în ochii tăi, mă voiu întoarce înapoi. 35 Şi îngerul Domnului zise lui Balaam: Mergi cu bărbaţii aceştia; însă numai ceeace îţi voiu zice eu, să vorbeşti; şi Balaam merse cu mai marii lui Balak.
36 Şi auzind Balak, că Balaam vine, îi ieşi întru întâmpinare până la cetatea Moabului, care este la hotarul Arnonului, carele este hotarul ţării. 37 Şi Balak zise lui Balaam: Au n’am trimis la tine, ca să te cheme? Pentru ce n’ai venit la mine? Au doară cu adevărat nu pot eu să te onorez? 38 Şi Balaam zise lui Balak: Iată, eu venii la tine; putea-voiu acum rosti ceva? Ceeace Dumnezeu va pune în gura mea eu aceea voiu vorbi. 39 Şi merse Balaam cu Balak, şi veniră la Chiriat-Huzot. 40 Şi Balak sacrifică boi şi oi, şi dintr’însele trimise şi lui Balaam şi, mai marilor, cari erau cu el.
41 Şi a doua zi Balak luă pre Balaam, şi-l sui pe înălţimile lui Baal, de unde putu el vedea o parte a poporului.