1 Şi când auzi Cananeul, regele din din Ard, carele locui spre miazăzi, că Israelul întră pe calea Atarim, se luptă cu Israel, şi luă dintre ei mai mulţi prinşi. 2 Atuncia făcu Israel vot Domnului, şi zise: De-mi vei da pre poporul acesta în mâna mea, atunci eu cetăţile lui le voiu nimici cu totul. 3 Şi Domnul ascultă vocea lui Israel, şi dădu în mânile lui pre Cananei, şi-i nimiciră cu totul, pre ei şi cetăţile lor, şi se numi locul acela: Horma.
4 Şi ei plecară dela muntele Hor spre Marea-Roşie, ca să ocolească ţara Edornului; şi sufletul poponulu fu descurajiat pe cale. 5 Şi poporul vorbi contra lui Dumnezeu şi contra lui Moisi, zicând: Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustiul acesta? Că nu este nici pâne nici apă, şi ni-s’a îngreţoşat sufletul de această mâncare aşa de proastă.
6 Atuncia trimise Domnul şerpi înfocaţi asupra poporului, şi muşcară pre popor, şi muri mult popor din Israel. 7 Atuncia veni poporul la Moisi, şi zise: Noi am păcătuit, că am vorbit contra lui Dumnezeu şi contra ta; roagă-te lui Dumnezeu, că să depărteze şerpii dela noi. Şi Moisi se rugă pentru popor. 8 Şi zise Domnul lui Moisi: Făţi un şarpe înfocat, şi-l spânzură de o prăjină; şi va fi, că tot cel ce este muşcat şi se va uita la dânsul, va trăi. 9 Şi Moisi făcu un şarpe de aramă, şi-l puse pe o prăjină: şi fu, că de muşca pre cineva vre-un şarpe, acela se uita la sarpele de aramă, şi trăia.
10 Şi fiii lui Israel plecară, şi tăbărîră la Obot.
11 Şi plecară dela Obot, şi tăbărîră la Ije-Abarim, în pustiul carele este dinaintea Moabului, spre răsăritul soarelui.
12 De acolo plecară, şi tăbărîră în valea Zared. 13 De acolo plecară, şi tăbărîră dincolo de Arnon, care curge prin pustiul, ce iese din ţinuturile Amoreilor; că Arnon este hotarul Moabului, între Moabiţi şi Amorei. 14 Deaceea se zice în cartea despre răsboaiele Domnului: Vaheb în Sufa, Şi păraiele lui Arnon, 15 Şi scurgerile păraielelor, Cari se întorc spre hotarul Ar, Şi se lasă spre hotarul Moabului.
16 Şi veniră la Beer. Aceasta este fântâna, unde zise Domnul lui Moisi: Adună pre popor, şi eu le voiu da apă.
17 Atuncia cântă Israel cântarea aceasta: Înalţă-te, fântână! Cântaţi-i! 18 Fântâna, pre care o săpară mai marii, Pre care căpeteniile poporului o scobiră, supt conducerea legislatorului cu toiegele lor!
19 Şi din acest pustiu veniră la Mattana; şi dela Mattana la Nahaliel, şi dela Nahaliel la Bamot; 20 şi dela Bamot în valea, care este în câmpul Moabului, în vârful muntelui Pisga, care caută spre pustiu.
21 Şi Israel trimise soli la Sihon, regele Amoreilor, zicând: 22 Lasă-mă să trec prin pământul tău. Noi nu ne vom abate nici preste câmpii, nici preste vii, nici apă nu vom bea din fântânile tale: pe calea domnească vom merge, până ce vom trece din hotarul tău. 23 Dară Sihon nu lăsă ca Israel să treacă prin pământul său; ci Sihon strânse tot poporul său, şi ieşi întru întimpinarea lui Israel în pustiu; şi veni la Iaaz, şi se luptă cu Israel. 24 Şi Israel îl bătu cu ascuţitul sabiei, şi-i cuceri pământul lui dela Arnon până la, Iabok, până la fiii lui Ammon; că hotarele fiilor lui Ammon erau tari. 25 Şi Israel luă toate cetăţile acelea; şi locui Israel în toate cetăţile Amoreilor, în Heşbon şi în toate cetăţile sale. 26 Că Heşbon era cetatea lui Sihon, regele Amoreilor, care bătându-se cu regele de mai înainte al Moabului, luă din mâna lui tot pământul lui până la Arnon. 27 Deaceea zic poeţii: Veniţi la Heşbon, Să se zidească şi să se reîntemeiască cetatea lui Sihon; 28 Că foc ieşi din Heşbon, Flacără din cetatea lui Sihon, Care mistui Arul Moabului, Şi pre domnii înălţimilor Arnonului. 29 Vai ţie Moabe! Perdut eşti tu, popor al Chemoşului! El lăsă pre fiii săi, cari căutau să scape, Şi pre fetele sale, să cadă în captivitate, La Sihon, regele Amoreilor. 30 Săgetat-am asupra lor; Perduţi sunt dela Heşbon până la Dibon, Amărît-am pre ei până la Nofa, Care se întinde până la Medeba.
31 Şi Israel locui în pământul Amoreilor.
32 Şi Moisi trimise, ca să iscodească Iaazerul, şi ei cuprinseră cetăţile sale, şi alangară pre Amorei, cari erau acolo.
33 Şi se întoarseră, şi se suiră pe calea cătră Basan. Şi Og, regele Basanului, ieşi întru întimpinarea lor, el şi tot poporul său, la bătaie la Edrei. 34 Şi Domnul zise lui Moisi: Nu te teme de dânsul, că în mânile tale îl dau, pre el şi tot poporul său şi pământul său, şi să-i faci după cum făcuşi lui Sihon, regele Amoreilor, care locuia la, Heşbon. 35 Şi ei îl bătură, pre el şi pre fiii săi şi tot poporul său, de nu lăsă nici unul; şi-i moşteni pământul său.