1 Atuncia fiii lui Israel, toată comunitatea, ajunseră în deşertul Zin în luna dintâia; şi poporul se opri la Kadeş, unde muri Maria, şi fu îmmormântată acolo.
2 Şi comunitatea n’avea apă; atuncia se strânse contra lui Moisi şi a lui Aaron; 3 şi poporul se certă cu Moisi, şi vorbi, zicând: O, bine era de am fi murit şi noi atuncia, când muriră fraţii noştri înaintea Domnului! 4 Că aţi adus adunarea Domnului în pustiul acesta, ca să murim aici noi şi vitele noastre. 5 Şi pentru ce ne-aţi scos din Egipt, aducându-ne în acest loc rău, unde nu este loc de sămănat, nici de smochini, nici de vii, nici de rodii, şi unde nu este nici apă de băut?
6 Şi Moisi şi Aaron se retraseră dinaintea adunării la uşa cortului întrunirii, şi căzură pre feţele lor; şi mărirea Domnului se arătă lor. 7 Şi Domnul vorbi lui iVToisi, zicând: 8 Ia toiagul, şi adună comunitatea, tu şi Aaron, fratele tău, şi vorbiţi pietrii acesteia înaintea ochilor lor, ca să-şi dee apa sa; şi să le scoţi apă din piatră, şi aşa să adapi comunitatea şi vitele lor.
9 Şi Moisi luă toiagul dinaintea Domnului, după cum îi poruncise. 10 Şi Moisi şi Aaron adunară comunitatea dinaintea pietrii, şi el zise lor: Ascultaţi, voi turburătorilor: au din piatra aceasta vă vom putea noi scoate vouă apă? 11 Şi Moisi râdicându-şi mâna, lovi piatra cu toiagul său de două ori; şi ieşi apă multă, încât avură să bea comunitatea şi vitele lor.
12 Şi Domnul zise lui Moisi şi lui Aaron: Fiindcă voi n’aţi crezut mie, ca să mă sfinţiţi înaintea ochilor fiilor lui Israel, deaceea voi nu veţi duce această adunare în pământul, pre carele l-am dat lor. 13 Aceasta este apa Meribei, unde fiii lui Israel se certau contra Domnului, şi el se sfinţi între ei.
14 Şi Moisi trimise soli dela Kadeş la regele Edomului, cari să-i zică: Aşa zice fratele tău Israel: Tu cunoşti toate năcazurile, câte ne-au întâmpinat. 15 Cum părinţii noştri se pogorîră în Egipt; şi noi locuirăm acolo mult timp, şi cum Egiptenii ne năcăjiră pre noi şi pre părinţii noştri. 16 Şi strigând noi cătră Domnul, el auzi vocea noastră, şi trimise pre înger, care ne scoase din Egipt; şi iată suntem în Kadeş, cetate în marginea cuprinsului tău. 17 Lasă-ne, rugămu-te, ca să trecem prin pământul tău: noi nu vom trece nici preste câmpuri, nici preste vii, şi nici apă din fântâna oarecuiva nu vom bea, ci pe calea domnească vom merge, şi nu ne vom abate nici la dreapta nici la stânga, până ce vom trece marginile tale. 18 Şi Edom îi răspunse: Să nu treci prin pământul meu, ca eu să nu ies cu sabia înaintea ta. 19 Şi fiii lui Israel ziseră cătră dânsul: Pe calea bătută vom merge; şi de vom bea din apa ta eu şi vitele mele, îţi vom plăti preţul; alt nimic nu cerem, decât să trecem cu piciorul. 20 Şi el răspunse: Să nu treci! Şi Edom îi ieşi întru întimpinare cu popor mult şi cu mână tare. 21 Aşa Edom nu voi să lase pre Israel a trece hotarul său; şi Israel se abătu dela dânsul.
22 Şi fiii lui Israel, toată comunitatea, pornind dela Kadeş, veniră la muntele Hor.
23 Şi Domnul vorbi lui Moisi, şi lui Aaron la muntele Hor, aproape de hotarul pământului Edom, zicând: 24 Aaron se va adăogi la poporul său: căci el nu va întra în pământul, pre care l-am dat eu fiilor lui Israel, pentru că voi v’aţi răsculat contra cuvântului meu la apa certei. 25 Ia pre Aaron şi pre Eleazar fiul său, şi-i sue pe muntele Hor; 26 şi desbracă pre Aaron de vestmintele lui, şi îmbracă cu ele pre Eleazar, fiul său, şi Aaron se va adăogi la poporul său, şi va muri acolo. 27 Şi Moisi făcu aşa, după cum îi poruncise Domnul; şi ei se suiră pe muntele Hor înaintea ochilor comunităţii întregi. 28 Şi Moisi desbrăcă pre Aaron de vestmintele sale, şi îmbrăcă cu ele pre Eleazar, fiul său. Şi Aaron muri acolo în vârful muntelui; şi Moisi şi Eleazar se pogorîră depe munte. 29 Şi văzând toată comunitatea, că Aaron a murit, plânse toată casa lui Israel pre Aaron treizeci de zile.