1 Deci, – lepădând orice răutate şi orice viclenie şi făţării şi pizmuiri şi orice vorbiri de rău,
2 Findcă sunteţi copii născuţi de curând, – doriţi cu înfocare laptele cuvântător neprefăcut, ca în el să creşteţi spre mântuire,
3 Dacă „aţi gustst că bun este Domnul”.
4 Către care apropiindu-vă, către peatra cea vie, neluată într’adevăr în seamă de oameni, dar la Dumnezeu aleasă, preţioasă.
5 Şi voi fiindcă sunteţi pietrii vii, clădiţi sunteţi casă dumnezeească spre preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe dumnezeeşti bineprimite lui Dumnezeu prin Iisus Hristos.
6 Pentru că se cuprinde în scriptură: „Iată eu pun în Sion peatră unghiulară aleasă, preţioasă, şi cine crede într’însa nu va fi ruşinat”.
7 Deci vouă care credeţi vă este cinstea; iar necredincioşilor, „peatra pe care n’o luară în seamă clăditorii, aceasta fù făcută pentru cap de unghiu,” şi: peatră de poticnire şi stâncă de sminteală.
8 Acelora, care neascultând cuvântul se lovesc, pentru care şi puşi au fost.
9 Dar voi sunteţi „seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor al său dobândit, ca să vestiţi afară virtuţile” celui care v’a chemat din întunerec la lumina lui minunată;
10 Voi care altădată eraţi un popor, dar acum popor al lui Dumnezeu, care eraţi nu miluiţi, dar acum aţi fost miluiţi.
11 Iubiţilor, vă îndemn, fiindcă sunteţi vremelnici şi locuitori trecători, să vă feriţi de poftele fireşti, ca unele care se oştesc împotriva sufletului.
12 Având mersul vieţii voastre bun între neamuri, ca în aceea ce vă vorbesc de rău ca pe făcători de rele, pentru lucrurile bune, văzându-le cu ochii, să laude pe Dumnezeu în zi de cercetare.
13 Supuneţi-vă pentru Domnul oricărei întocmiri omeneşti, fie împăratului fiindcă este înalt stăpânitor,
14 Fie dregătorilor pentru că sunt trimişi de dânsul, spre pedepsirea făcătorilor de bine;
15 Că astfel este voea lui Dumnezeu, ca voi făcând bine să lăsaţi fără cuvânt neştiinţa oamenilor fără minte;
16 Ca stătători de sine, şi anume nu ca cum aţi aveà starea de sine – drept acoperemânt al răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu.
17 Cinstiţi pe toţi, iubiţi frăţia, temeţi-vă de Dumnezeu, cinstiţi pe împăratul.
18 Voi ai casei, supunându-vă în orice temere stăpânilor, nu numai celor buni şi blânti, ci şi celor suciţi.
19 Căci aceasta este plăcut, dacă cineva, pentru ştiinţa ce Dumnezeu are de dânsul, sufere întristări, pătimind pe nedrept.
20 Pentru că ce fel de laudă este, dacă greşind şi pălmuiţi fiind veţi răbdà? Ci dacă. – făcând bine şi pătimind, veţi răbdà, aceasta este plăcut lui Dumnezeu.
21 Căci pentru aceasta aţi fost chemaţi, că şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă ca să urmaţi de aproape în urmele lui,
22 Care, „păcat nu făcù, nici nui se află viclenie în gura lui”:
23 Care fiind aspru înfruntat, nu răspundeà împotrivă prin aspre înfruntări, pătimind – nu ameninţà, dar se dà pe sine celui care judecă drept;
24 Care păcatele noastre el le-a dus la corpul lui pe lemn, ca după ce am murit faţă de păcate să trăim pentru dreptate: prin ale cărui semne de lovituri aţi fost vindecaţi.
25 Pentru că eraţi ca oi rătăcite, dar cum v’aţi întors la păstorul şi veghetorul sufletelor voastre.